„Și adică ce-ar mai fi de spus?
Că un om cu sufletul cât cerul și coloana până la cer, admirat și iubit cu sinceritate de, iată, atât de mulți oameni, a murit în asemenea liniște că ne-a luat trei săptămâni să ne prindem?
Că în goana asta nebună care e viața noastră am ajuns atât de orbi, că n-am remarcat niciunul că unul dintre noi tace de neobișnuit mult timp?
Că poate acum decent ar fi să lăsăm capu-n pământ, că ne simțim ca niște impostori mizerabili și poate chiar suntem, dar asta nu înseamnă că moartea Cristinei ne doare mai puțin?
Că nici nu știm ce doare mai tare, pierderea ei, sau păcatul nostru? Singurătatea ei, sau perspectiva însingurării noastre?
După ce, lovită în moalele capului de mesajul pe care refuzam să-l cred, am sunat-o, să-i zic ce glume macabre și-au găsit ăștia să facă pe seama ei, ha ha, ce-am mai plâns, telefonul era închis, am aprins o lumânare. Și lumina ei mi-a făcut o lumină mare-n cap.
Nu. Cristina nu a fost singură niciodată. Cristina a avut alături ce a iubit cel mai mult pe lumea asta: prietenii ei necuvântători. Singurii care n-au dezamăgit-o vreodată”, a scris Nora Dincă pe pagina de Facebook.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
