"Să fii plecat, fugit din oroarea asta de țară în lumea largă, pentru un dram de trai decent și, după un an oricum dureros, de despărțire de cei dragi, să-ți vezi pe fbk părintele zăcând abandonat și neputincios, cu fundul gol, pe un mozaic rece și infect de spital cum nici cele mai crâncene filme de groază nu au imaginat, este tortură. În cel mai propriu sens al cuvântului.
Ăsta e motivul pentru care nu am plecat și nu voi putea pleca niciodată - am aflat demult, din păcate, că decât să ajungi bătrân și singur în spitalele românești, mai bine te duci să mori în pădure, măcar acolo nu aștepți un pahar cu apă care nu mai vine, știi de ce rămâi pi@at și kkt pe tine, nu țipă nimeni la tine, nu te batjocorește nimeni. Gândul de a fi departe și ai mei să sfârșească în asemenea neputință degradantă, fără copilul lor lângă ei și cu mai mari ”șanse” de a fi înconjurat de bestii decât de oameni, m-a paralizat și mi-a ucis din fașă orice mugur de tentativă de a-mi lua lumea-n cap. Mi-a fost clar că nu pot face asta, a ieșit din ecuație și i-am pus cruce cu mult timp în urmă.
Citeşte şi: Presa italiană, despre spitalul groazei din România: "O imagine nedemnă pentru o ţară a Uniunii Europene"
Iar acum, gândul că așa ceva se poate întâmpla cu mine aici îmi pare mai crâncen decât moartea însăși.
P.S. Știu că nu vă alină cu nimic, dar poate tot e mai mult decât nimic: am plâns pentru toți cei care v-ați pierdut pe cineva drag în perioada asta, în spital, fără posibilitatea de a-l ține de mână, singuri și voi, și ei, și-un hău de durere inimaginabilă între voi. Ăsta e cel mai irespirabil aspect al pandemiei ăsteia. Și la asta ar trebui să vă gândiți toți cei care ironizați nenorocitul ăsta de virus. Indiferent de motivul pentru care ajungi în spital în această perioadă, chiar și de te duci din alte motive decât COVID, îi lași pe ai tăi să se zbată ca peștii pe uscat și există riscul să îi condamni la o viață bântuită de coșmarul morții tale, despre care nu vor ști niciodată dacă ai avut sau nu norocul să ți-o vegheze vreun suflet de om sau măcar vreun porumbel înfometat.
P.P.S. În ultimii ani - hai să zicem 15, deși îi ia mai mult de-atât unui loc să se degradeze în halul ăsta -prin spitalul din Reșița au trecut probabil sute de mii de pacienți. Or fi fost printre ei și jurnaliști locali. Plus mamageri, medici, asistente, infirmiere, plus comisii și comitete de control pentru avize de funcționare. Nimeni, dar absolut nimeni nu a scos un sunet.
Citeşte şi: Primele AMENZI la Spitalul GROAZEI din Reșita: Peste 18.000 lei pentru manager și asistente
Nu știu ce culoare politică are Reșița (nu am căutat să aflu, tocmai pentru a nu se crede că vreau să înfierez vreun partid sau altul), dar în mod cert primarii sunt aleși, nominal, de cetățenii locului.
Oare v-a interesat vreodată, reșițeni, să vă întrebați candidații la primărie ce au de gând cu spitalul din oraș și, dacă nu-și respectau angajamentele, să le dați un mare brânci cu ștampila, la vot?
Citeşte şi: Control la Spitalul Județean de Urgență Reșita, după imaginile șocante cu bolnavi dezbrăcați
Sau de 30 de ani i-ați votat, în amarul mamii ei de treabă, pe aceiași doi, trei, de la două, trei partide, câte două, trei mandate consecutiv?
Nu, nu sunt ei de vină. De vină sunt toți cei care spun ”nu-mi place politica”, ”mă piș pe el de vot” sau care votați fără să știți pe cine și de ce, fără să luați aminte la ce kkt mănâncă în campanii, pentru ca apoi să mergeți peste ei și să le dați cu el peste bot. Sau măcar să nu-i mai votați a doua oară.
Așa că atât vă rog: gândiți-vă ce primari, ce deputați și ce senatori a avut Reșița în ultimii 20 de ani (e valabil și pentru alte orașe din țară care au spitale de coșmar), de la ce partide, apoi luați pozele astea și lăsați-le pe paginile lor de fbk. Măcar atât", a scris Nora Dincă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
