Motivul principal care o determină pe Ana Maria* să ia în calcul o schimbare atât de radicală este sentimentul de nesiguranță din țara sa natală. De la problemele din clasa politică, corupție și pilele, până la legislația ambiguă, toate aceste aspecte au făcut-o să se simtă tot mai vulnerabilă și lipsită de perspectivă.
Decizia, desigur, nu este una ușoară, așa că s-a gândit să apeleze la sfatul celor plecați deja, care au trecut prin experiența sa.
„Bună tuturor! În ultimii ani mă tot bate gândul să plec din Ro. Mă șochez pe mine însămi pt că niciodată nu am luat varianta asta în considerare și am bătut mereu cu pumnul în masă că eu de aici nu plec, orice ar fi. Însă, de câțiva ani, nu prea mă mai simt în siguranță, din multe puncte de vedere. De clasa politică, legislație, corupție, șpăgi, pile, nici nu mai vorbesc, dar în mare parte chestia cu siguranța mă face să mă gândesc tot mai mult la posibilitatea de a mă muta în următorii ani. Întrebarea mea este - cum ați gestionat dorul de locul din care ați plecat? La modul, vinzi aici, nu mai ai nimic aici și pleci, știind că n-ai unde să te întorci... V-ați adaptat ușor sau greu? Cât de greu este, realmente să faci un asemenea pas?“, scrie Ana Maria într-o postare pe rețeaua Reddit.
Răspunsurile sunt dintre cele mai diverse, dar, cele mai multe, bine argumentate și documentate.
„Depinde mult de persoanele din jurul tău pe care trebuie să le lași în urmă și cât de adaptabil/a ești. Nu zboară câinii cu covrigi în coadă nici în afară și depinde mult dacă te duci cu gândul de integrare sau rămâne gândul "acasă". La început o să compari prețurile de acolo cu banii românești și o să ai poate ceva șocuri. Depinde ce muncă o să faci și ce limbă o să vorbești, astea pot influența mult și perspectiva ta și perspectiva străinilor asupra ta. Și depinde și dacă te duci singur/a sau cu cineva alături. Astea doar la început. Pe parcurs pot apărea altele, în funcție de țară, climă sau bani“, îi răspunde un tânăr de 26 de ani.
„Vrei să pleci pentru siguranța ta? Adică siguranța fizică? România e una dintre cele mai sigure țări din Europa, pe bune. Și în Elveția dai noaptea peste bagabonzi“, îi spune Flavius.
Răspunsurile incredibile primite din diaspora de o tânără care vrea să plece din România
„Am plecat de 23 de ani din România. Mi-am făcut o viață aici, nu a fost ușor, abia în ultimii ani am ajuns să fiu "bine". Mi-am făcut o familie aici, soția localnică. Am vizitat România în fiecare an, să îmi aduc aminte de cum este și să îmi treacă dorul. Să îmi aduc aminte de ce am plecat din primul rând.
Nu știu de ce, cu cât îmbătrânesc, cu cât am o stare mai bună aici, cu atât parcă mă apucă o nostalgie. Era ok de suportat... mai ales că am avut experiențe fun aici. Călătorit lumea, tras cu armă, libertatea de mișcare fără grijă financiară.
Până când soția s-a îmbolnăvit de marele C. Când s-o duce parcă nu mai este nimic să mă țină aici. Numai amintiri și planuri de viitor spulberate.
Cred că o să mă întorc să încep de la zero. Și da, sistemul de sănătate în România este shit. Dar nici nu intenționez să mă țin prea mult de vindecări“, îi povestește Sonic experiența sa.
„Cel mai greu e primul pas“
„Am stat câteva luni în Germania, nu recomand, mai depresiv și lipsit de viață pe zi ce trece“, îi răspunde altcineva.
„Plecat de 12 ani. De dor? Vin cât de des simt nevoia. N-am nevoie de săptămâni. De obicei, după câteva zile îmi trece dorul instant, că pe lângă faptul că îi vezi pe cei de care îți e dor, vezi și lucrurile care te-au făcut să faci alegerea asta.
N-am vândut nimic. Am plecat singur, soț, stă cineva în orice aș fi avut în urma mea. Dar asta depinde de la caz la caz. Poți vinde dacă e inutil, sau închiria dacă are potențial.
Adaptat? Nu e ușor, într-adevăr. Avem altă mentalitate și ca să îți meargă ok trebuie să te dai și tu după mentalitatea unde te instalezi. Trebuie să vrei asta, altfel îți va fi imposibil. Facem anumite chestii, românisme care nu sunt bine primite de alte culturi. Și asta e ok. Dar trebuie să vină și de la noi schimbarea. Dar e total posibil. În final, ne adaptăm la traiul din România. Adaptatul într-o țară mai ok nu ar trebui să fie atât de greu.
Cel mai greu e primul pas. În multe locuri, nu jobul e problema, și locuința. Chiar dacă ai ceva bănuți salvați, nu te acceptă ca și chiriaș din start. Trebuie să demonstrezi că ai un venit constant sau contract de muncă. Pentru contract, îți trebuie cont bancar din țara respectivă. Pentru cont, îți trebuie adresa de rezidență. Și tu nu ai încă adresa de rezidență. Și e un ciclu care îl întrerupi greu, de obicei prin a găsi pe cineva care are deja contract și îți dă voie să îți faci adresa cu ei, dar o dată intrat, după 3 luni, dacă nu ești risipitor, te poți muta independent“, îi explică Bogdan.
„Aceeași poezie regurgitată de fiecare roman care stă doar în sfera românească a internetului“
„Hai să examinăm împreună situația.
România:
Rata criminalității: Una dintre cele mai sigure țări din Europa și din lume când vine vorba de rata criminalității (bonus - majoritatea infracțiunilor noastre sunt de natură patrimonială, iar cele privind integritatea fizică și morală sunt mult mai reduse decât cele din Occident). Plimbă-te prin Paris sau Londra noaptea și compară cu Bucureștiul noaptea să vezi diferența. Ți-aș da exemplu și New York, dar acolo te înjunghie șobolanii și îți iau portofelul până să-mi spui.
Corupție: Avem și vom continua să avem (suntem un stat fost comunist astfel încât corupția la noi a fost mult mai mare decât în Occident pentru mulți ani; începe totuși să se egaleze situația). Contrar opiniei populare românești, și Occidentul are corupție și cu scandaluri chiar mai mari (ex: uită-te la SUA cu Trump și toate scandalurile în care este implicat, am și uitat să le număr).
Salarii: Mai mari în Occident, dar ajustează-le la costul de trai. Chiriile în orașele din Vest te bagă în groapă. În New York sau Londra ajungi să dai și 2000 de dolari pe lună pe o bodega care cade pe tine.
Sistemul medical: Mult mai bun în Vest, dar și costă mai mult (în special în SUA unde un transplant de inimă te duce în jur de 500.000 de dolari). Dacă nu ai asigurare de sănătate bună, ești halit. Hai să te vad cum obții una bună dacă nu ai un job foarte bine plătit.
Toleranța și atitudinea față de imigranți: Occidentalii devin din ce în ce mai intoleranți față de imigranți pe fondul problemelor economice și a întoarcerii partidelor de extremă dreapta. Pe lângă asta, o să te simți singur cel puțin în primul an până când îți poți face niște cunoștințe pe acolo. Senzația aia de imigrant o să dispară cam greu dacă nu faci eforturi serioase să te integrezi.
Asta este doar un rezumat pe baza experienței mele și a unui membru al familiei. Dacă te gândești serios să pleci în afara, te documentezi serios despre tot ceea ce poți înainte să faci alegerea“, este răspunsul dat de Dewit.
E mai sigur în afară?
Specialiștii în emigrare susțin că fiecare persoană gestionează acest proces diferit. În cazul lui Ana Maria, perspectiva de a renunța complet la tot ce a cunoscut și a început de la zero într-o altă țară este copleșitoare. Cu toate acestea, dorința de siguranță și stabilitate o determină să continue să exploreze posibilitatea emigrării.
Potrivit experților, adaptarea într-o țară străină poate fi atât ușoară, cât și dificilă, în funcție de circumstanțe și personalitatea fiecărui individ. În general, cunoașterea limbii, integrarea în comunitatea locală și găsirea unui cerc de prieteni sprijinitori pot facilita acest proces.
Chiar dacă decizia de a părăsi România poate fi dificilă, mulți români care au făcut acest pas susțin că au descoperit oportunități și experiențe noi care le-au îmbogățit viața.
*nume ficitv.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
