Un medic specialist ATI (n.r. anestezie și terapie intensivă), care a obținut nota de promovare a examenului de specialitate printre primii 10% pe țară, a povestit cum a ajuns să trăiască de pe-o zi pe alta și cât de greu este să obții un loc de muncă în domeniul sănătății în România.
„Nu credeam că după 6 ani de facultate eu încă voi fi întreținută de părinții mei și voi primi pachet de acasă”
„Dacă îmi spunea cineva că o să fiu medic specialist ATI și aceștia vor fi banii mei la 2 luni de la specialitate, cu nota de promovare a examenului de specialitate printre primii 10% pe țară, nu credeam. Nu e doar realitatea mea, ci a multora dintre colegii mei.
Nu credeam că îmi voi număra mărunțișul din ghiozdan ca să văd dacă pot să-mi cumpăr o cafea în drum spre spital.
- Nu credeam că nu voi avea posibilitatea de a-mi plăti taxele de participare la congresele noastre naționale de ATI, în condițiile în care se dorește actualitate și profesionalism din partea noastră zi de zi.
- Nu credeam că scoaterea unui post de medic specialist la concurs într-un spital de stat este un proces atât de anevoios și nimeni nu îți poate spune cât va dura. Așa că, nici tu nu știi dacă lunile următoare te vor prinde tot somer sau angajat cu carte de muncă.
- Nu credeam și nu aș fi crezut dacă nu trăiam pe propria-mi piele că fără certificatul de medic specialist eu nu exist și nu îmi va fi permis să efectuez gărzi pe numele meu nici măcar ca rezident de anul al V-lea, iar în felul acesta voi rămâne cu rate neplătite la bancă.
- Nu credeam că la vârsta de 30 de ani, după 6 ani de facultate în care am primit bursa de studiu și după 5 ani de rezidențiat, cu un examen de specialitate promovat cu media generală de 9.33, eu încă voi fi întreținută de părinții mei și voi primi pachet de acasă, pentru că parcursul obținerii actelor de specialist, obținerii unui post de medic specialist ATI va dura atât de mult. Am fost naivă să cred că examenul nostru european avea să fie cea mai grea parte - de fapt, era singurul lucru care depindea de mine, și deci, cel mai ușor.
Despre restul... rămâne să aflăm.
Așa că, dragi colegi mai mici, poate voi puteți învăța ceva din asta și veți reuși să schimbați măcar o parte dintre lucruri în favoarea voastră, așa cum trebuie să fie.
E greu să îți menții focusul doar pe ceea ce faci, să muncești cu drag și spor când tu nu ai ce pune pe masă. Am făcut această postare din dorința de a arăta că nu toți medicii sunt șpăgari, cum se presupune. Ba chiar, cei la început de drum trăiesc de pe-o zi pe alta în speranța unor vremuri mai bune.”
Reacțiile internauților
„Asta e România! Se întâmplă să mai și aud că cei care aleg să plece "sunt lași, domnule! Îmi pare tare rău pentru ce ți se întâmplă! Partea bună e că nimeni n-are cum să-ți ia ceea ce știi deja și bazat pe acest lucru, te orientezi mai departe…”
„Multe merg prost în țara asta...sperăm că într-o zi se vor rezolva.”
„Felicitari pentru ca ai avut curaj sa scrii aceste randuri! Felicitari pentru reusite si “hraneste-te” momentan cu sanatatea pe care le o oferi pacientilor tai!”
„Un adevar crunt, din nefericire. Ma bucur ca ai punctat aspectele de mai sus.”
„Nu vreau să compar dar și ca medic veterinar e bătaie de joc (chiar mai rau, ca la noi sa lucrezi la stat si nu la privat e ceva rar). Și oamenii se comporta pe măsură. P.s. exact asa sunt eu cu câteva zile înainte de salariu.”
„Speranța aia despre care vorbești e doar o iluzie. Lasă România în urmă. Mergi acolo unde pregătirea profesională și munca îți sunt apreciate. Inclusiv pecuniar. Sunt convins că tot ce spui în postare e 100% real. Plus că întâmplător (sau nu) știu ce e în sistem. Îți doresc mult noroc! Dar mai ales îți doresc curaj! Pentru că ai nevoie de el.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
