Publicitate
În vârstă de 86 de ani, Claude Garvo nu reuşeşte adesea să-şi recunoască fiica şi face eforturi să vorbească, reacţionând uneori la cuvintele pronunţate în germană, după o viaţă petrecută în cea mai mare parte în regiunea Lorena (nord-estul Franţei).
El nu poate, deci, transmite dacă doreşte să fie inoculat împotriva COVID-19, boală care a ucis peste 22.000 de rezidenţi ai caselor de bătrâni din Franţa - aproape o treime din numărul total de decese provocate de noul coronavirus în această ţară. Prin urmare, fiica sa, Fabienne, a decis pentru el.
Ea a declarat pentru Reuters că dezvoltarea vaccinurilor împotriva noului coronavirus a fost grăbită de marile firme farmaceutice şi că aceasta ar putea face mai mult rău decât bine, în condiţiile în care sunt prea multe întrebări fără răspuns despre potenţialele lor efecte secundare şi despre eficacitatea acestora împotriva noilor tulpini de coronavirus.
"Prefer să fiu precaută şi să-mi protejez tatăl decât să-i dau un vaccin despre care ştim încă puţine", a declarat Garbo.
Cazul său nu este singular, ratele de refuz ale vaccinului în casele de bătrâni fiind de aproximativ 10%, potrivit Federaţiei Instituţiilor Spitaliceşti de Asistenţă Privată non profit (FEHAP) din Franţa.
Cu toate acestea, incapacitatea de a inocula toţi rezidenţii riscă să întârzie ridicarea restricţiilor stricte privind vizitele din exterior şi interacţiunile sociale între rezidenţii căminelor.
Aceştia trebuie să-şi dea consimţământul în faţa unui medic înainte de a fi inoculaţi împotriva coronavirusului. Un membru al familiei sau custodele legal trebuie să facă acest lucru în cazul celor care nu pot.
Familiile care au refuzat inocularea împotriva COVID-19 pentru o rudă cu demenţă au făcut-o de obicei din cauza propriilor prejudecăţi, a precizat Louis Matias, reprezentant al federaţiei FEHAP.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
