O îngrijitoare care lucrează în Italia din anul 2004, nu reușește să își găsească o chirie, deoarece are contract de muncă pe perioadă determinată. Povestea a fost făcută publică de Arezzo Notizie. Publicația italiană nu preciează exact naționalitatea femeii, ci doar menționează că este "originară din Europa de Est". Femeia riscă să rămână pe stradă, deoarece proprietarul actualei locuințe a informat-o că nu-i mai poate prelungi perioada de închiriere.
Femeia lucrează la un azil din Arezzo
Potrivit sursei citate, femeia este angajată la un azil din Arezzo (Toscana) și este calificată ca operator socio-sanitar. "Nimeni nu îmi închiriază cu un astfel de contract”, a spus femeia deznădăjduită.
Ea a povestit că locuiește în Arezzo de aproximativ 20 de ani, iar în prezent are grijă de bătrânii dintr-un RSA (n.r. o unitate sanitară extraspitalicească, unde sunt găzduite persoane care nu sunt capabile să se îngrijească singure). Femeia a lucrat mai întâi ca badantă prin casele italienilor din Arezzo, iar apoi a devenit operator socio-sanitar și a avut mai multe locuri de muncă în căminele de bătrâni din zonă.
Deși are un contract de muncă și un CV plin de experiențe, femeia pur și simplu nu își găsește o casă de închiriat.
Ana caută de luni de zile o chirie, iar situația devine critică pentru că se face termenul la care va fi evacuată.
"Trebuie să îmi părăsesc casa închiriată, pentru că proprietarul are nevoie de ea și nu am reușit sa găsesc o altă locuință de șase luni. De ce? E ușor de spus. De fiecare dată când spun că lucrez cu un contract pe perioadă determinată proprietarii fac un pas înapoi. Între un contract și altul au trecut maxim două-trei luni, timp în care am primit șomaj. Nu am stat niciodată cu mâinile în sân. Și totuși toată această experiență pare să nu fie suficientă", a spus Ana pentru sursa citată.
Un adevărat paradox pentru cei care au un loc de muncă dar, având în vedere tipul de contract, nu își găsesc chirie.
Badanta a primit ajutor din partea prietenilor și a colegilor de muncă
"Pe de o parte am găsit o sprijin din partea prietenilor și a colegilor de muncă. Unii se oferă să mă găzduiască, alții să mă ajute să-mi caut o casă. Pe de altă parte, sunt instituțiile care nu fac nimic. Primăria ar putea interveni, dar numai după evacuare. Dar eu aș vrea să părăsesc casa cu capul sus, fără anxietate sau remușcări și să mă întorc în bloc să beau o cafea cu prietenii fără amintirea urâtă a unei eventuale evacuări", mai spune îngrijitoarea.
În timpul pandemiei, Ana a luptat în primele rânduri.
„În pandemie, aproximativ un an am lucrat într-un azil de bătrâni, purtând salopete și dispozitive de protecție. Pe atunci ne numeau îngeri, dar astăzi nici nu-și mai amintesc de noi", mai spune femeia.
---------------------------------------------
Dacă doriți să fiți notificați direct pe WhatsApp, atunci când apare o nouă știre de interes EXCLUSIV pentru românii din ITALIA, puteți intra pe grupurile de WhatsApp al cititorilor fideli StiriDiaspora accesând următoarele linkuri:
-> https://chat.whatsapp.com/DIfmKOQTNNO5InDDSWwifG
-> https://chat.whatsapp.com/JCB7XM4tEl08V1iMcc9g8N
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
