Emanuel Minea, vicepreședintele Asociației Românilor din Marea Britanie, a povestit, în emisiunea "România are nevoie de tine, implică-te!", principalele dificultăți ale familiei sale în încercarea de a-și construi o viață nouă în străinătate. El a descris drumul anevoios pe care l-a parcurs de la momentul sosirii în Regatul Unit și până la integrarea sa în societatea britanică. Totodată, el remarcă atitudinea unor români din diaspora, care refuză să-și mai învețe copiii limba română.
"Personal, eu am intrat, dacă îmi este permis să spun așa, direct în pâine. Pentru mine, parcursul a fost unul extrem de dificil, mai ales din punct de vedere al limbii. În primul rând, m-am înscris la școală, dar a trebuit să aștept până am primit aprobarea de a merge la școală, undeva la două luni. Și vă dați seama, am simțit o stare de anxietate. În România nu se vorbește despre acest lucru, dar a fost o izolare socială.
Adică ajungi într-o țară străină, nu cunoști limba, părinții merg la serviciu. Ei nu își pot opri dintr-o dată activitățile. Au fost nevoiți să meargă la serviciu ca să ne pună mâncare pe masă. Timp de două luni, până am primit aprobarea de a merge la școală, eu am experimentat o izolare socială. Nu cunoșteam pe nimeni, nici români, nici englezi. Din păcate, pe parcursul activităților mele școlare și universitare, nu am întâlnit foarte mulți români. Doar în cadrul universității, în asociațiile studențești, care includ și români, am reușit să cunosc câțiva români. Dar un număr foarte mic, doar 6-7 persoane. Noi făcând diferite activități în cadrul comunității, eu și membrii asociației, ne-am întâlnit într-un cadru informal, prin intermediul anumitor persoane de legătură, prieteni. Am început să ne înțelegem. A existat o scânteie prin care cu toții ne-am dat seama că suntem pe aceeași lungime de undă", povestește Minea.
"Stiți cum fac românii, hai la un grătar!"
Comunitatea românească din UK se confruntă cu o serie de provocări. Printre acestea se numără și dificultatea de a-și păstra identitatea culturală și limba maternă. Multe familii românești se luptă să mențină vii tradițiile și obiceiurile.
"Membrii asociației sunt din diferite domenii: avem antreprenori, eu lucrez în domeniul sportiv, avem persoane care lucrează în sistemul medical. Suntem dintr-o arie destul de largă. Am mai organizat întâlniri, știți cum fac românii, la un grătar, haide să ne mai vedem în weekend. Foarte rar, pentru că suntem răspândiți în diferite orașe ale Marii Britanii. Avem colegi în Țara Galilor, în Bristol, Londra. Eu sunt din Sheffield, în partea de nord a Angliei, Birmingham. Încercăm să ne întâlnim periodic pentru a pune lucrurile la cale. Chiar și la un grătar, dacă îmi permiteți, de acolo a venit ideea. Cine comunică?", spune el.
Emanuel Minea spune că, pentru el, este o dezamăgire profundă faptul că unii dintre români aleg să nu mai vorbească limba română.
Bogdan Bolojan: Sunt unii care au plecat de foarte, foarte mici și au probleme cu limba română. Am întâlnit cazuri de români din Marea Britanie care refuză să vorbească limba română în casă. Au plecat din țară și s-au rupt total. Țara este destul de mare și apar tot felul de povești, inclusiv acestea, în care părinți români refuză să-și învețe copiii limba română. Te-ai fi gândit vreodată la așa ceva? Cât de supărat să fii pe țară, ca să nu mai vrei să mai vorbești limba română?
"Am întâlnit astfel de cazuri. Asta pot să spun și eu, o dezamăgire profundă. Este o dezamăgire profundă pentru că mulți români uită, probabil că le este rușine de unde provin. Ce am observat este că nouă ne este frică să spunem că suntem români. De exemplu, dacă auzim pe cineva că vorbește românește, imediat închidem gura. De ce? Nu înțeleg acest lucru. Ne este rușine să ne vorbim limba, ne este rușine să spunem că suntem români. Asta, eu personal, nu pot să înțeleg. Parcă fugim unii de alții.
Deși noi, ca națiune, suntem un popor care pune pe primul loc familia. Comparativ cu țările din vest, sensul de comunitate și de familie este mult mai ridicat în România față de ce vedem în afară. Deci, din acest punct de vedere, avem un punct forte. Dar nouă ne este rușine cu cine suntem. Românilor din străinătate le este, nu tuturor, doar anumitor români. Dar asta cred că se datorează perspectivei personale pe care o are fiecare.
Cunosc un caz, cunosc familia respectivă. Deși mama este româncă, părintele este de altă naționalitate. Copilul născut în altă țară. Mama refuza să-și învețe copiii limba română. Și asta, din punctul meu de vedere, reprezintă un dezavantaj pentru copil. Ok, vorbim de globalizare. Astăzi interacționăm cu diferite naționalități. Și întâlnim diferite naționalități, atât pe plan personal, la muncă și așa mai departe. Un copil care provine din doi părinți, o mamă româncă și un tată, să spunem, italian, ar avea mult mai multe beneficii. Deja copilul ar putea vorbi două limbi. Dacă ne aflăm și în Marea Britanie, deja vorbim de trei limbi. Ceea ce înseamnă că perspectivele copilului pe viitor pot fi mult mai extinse, mult mai deschise", mai spune vicepreședintele Asociației Românilor din Marea Britanie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
