Mariana Nechita s-a născut în iulie 1993, în Constanța, fiind adoptată de o familie din Franța când avea doar 19 luni. Tânăra spune că este foarte posibil ca mama sa să se numească tot Mariana Nechita.
Românca face un apel pe Facebook, sperând să-și găsească familia din România cu ajutorul paginii "The never forgotten Romanian children - Copiii niciodată uitați ai României".
Iată mesajul complet:
"Salutāri tuturor,
Numele meu la naștere a fost MARIANA NECHITA și m-am născut la data de 17.07.1993 la spitalul din CONSTANȚA unde am stat până la adopția mea în Franta, având vârsta de numai 19 luni.
Azi am apelat la această pagină să mă ajute sā îmi caut si eu rădăcinile, in special mama care mi-a dat viață. Întotdeauna am avut această speranță ca într-o zi sā aflu povestea destinului meu și mai mult decât atât, poate o sā am si alti frati sau surori.
Nu știu aproape nimic despre nașterea mea dar mama care mi a dat viața atunci când m-a născut s-ar putea sā se numească tot ca mine, MARIANA NECHITA.
Vā rog din suflet, știu cā orasul unde m-am născut este un oras frumos cu oameni buni, asa cā DISTRIBUITI anuntul meu cât de mult poate o sā ajungā si la mama mea.
Vā mulțumesc și vā îmbrățișez!", este mesajul tinerei.
Copiii din blocurile gri, un "brand" de țară al României anilor '90
Adopțiile de copii din România în anii '90 au reprezentat un fenomen de amploare și au avut un impact semnificativ asupra societății și a vieților celor implicați. Această perioadă a fost marcată de o criză în sistemul de protecție a copilului, care a dus la un număr alarmant de copii abandonați și instituționalizați.
În această perioadă, imaginea internațională a României era strâns legată de situația copiilor orfani și abandonați, cunoscută sub denumirea de "copiii din blocurile gri". Imaginile cu copii dezbrăcați și subnutriți din instituțiile de tip orfelinat au șocat întreaga lume și au stârnit o reacție puternică din partea comunității internaționale.
Această situație a generat un interes și o dorință de implicare din partea unor familii străine care doreau să adopte acești copii și să le ofere o viață mai bună. Așa-numitele "adopții internaționale" au devenit o realitate în România, iar procesul de adopție a devenit una dintre principalele căi prin care copiii orfani sau abandonați au putut avea șansa unei vieți normale și iubitoare.
Cu toate acestea, procesul de adopție în România în anii '90 a fost unul plin de provocări și dificultăți. Birocrația, corupția și lipsa unui cadru legal solid au reprezentat obstacole majore în derularea adopțiilor într-un mod transparent și echitabil. Aceste probleme au adus critici și suspiciuni în ceea ce privește integritatea și etica adopțiilor din acea perioadă.
Pe de altă parte, adopțiile internaționale au adus și beneficii semnificative. Mulți copii au fost salvați de la o viață de privațiuni și au avut șansa de a crește în familii iubitoare și stabilite. Mulți părinți adoptivi străini au găsit fericirea și împlinirea în a-și extinde familia prin adopție.
Cu trecerea timpului, sistemul de adopții din România a suferit transformări și îmbunătățiri semnificative. Legislația privind adopția a fost revizuită și consolidată pentru a asigura protecția și bunăstarea copiilor în primul rând. Au fost puse în aplicare standarde mai ridicate pentru evaluarea părinților adoptivi și pentru monitorizarea procesului de adopție, în scopul de a preveni orice abuz sau neglijare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
