Românul spune că în Marea Britanie nu ai nici măcar o secundă „senzația că interacționezi cu un sistem ostil, construit pentru a te strivi și a lua pielea de pe tine”.
„Una dintre multele chestii care îmi plac în Marea Britanie e felul în care interacționezi cu guvernul. Spre exemplu, închiderea de an fiscal. Dacă vrei, ți-o faci singur, dacă nu, îi plătești unui contabil 150-200 de lire. Se completează online, totul durează 15-20 de minute. Pui acolo veniturile încasate în anul anterior, adaugi cheltuielile, dacă e cazul, și afli dacă ai de dat sau de luat. Nu ai nici măcar o secundă senzația că interacționezi cu un sistem ostil, construit pentru a te strivi și a lua pielea de pe tine. Dar cel mai mult îmi place, culmea, felul în care ți se reamintește de zeci de ori în cursul anului că ai de făcut închiderea. Email-urile sunt construite prietenos, nu ți se bagă sula în coaste, nu ești amenințat că pățești nu știu ce dacă uiți să declari veniturile din anul fiscal respectiv. De fiecare dată însă ți se aduce aminte că ai putea fi amendat dacă nu o faci. Că „ai putea”, nu că, gata, indiferent ce-o fi, ai belit-o”, scrie Octavian Herța pe pagina de Facebook.
Octavian Herța: „În Marea Britanie există un soi de umanitate în comunicarea cu contribuabilul”
„Absolut toate comunicările care țin de taxe, plata facturilor și chiar a amenzilor sunt făcute fără a ți se pune piciorul pe cap. În Marea Britanie există un soi de umanitate în comunicarea cu contribuabilul sau cu clientul. Nu ești doar un debitor, ești o persoană care, printre altele, are și niște obligații. Statul nu prezumă că ești infractor, ci un om de bună credință.
La fel, furnizorii de utilități sau de orice tip de servicii. Nu ești avertizat, nu ești somat, nu ești băgat în sperieți. Nu devine nimeni isteric că ai uitat să plătești ceva. Ți se explică frumos, ești întrebat dacă ai nevoie de ajutor, ți se expun opțiunile. Ești, dincolo de orice, un individ, nu doar un număr de înregistrare în spatele căruia se ascunde un potențial rău-platnic”, mai scrie românul.
Herța: „Genul ăsta de comunicare imbecilă te face să te simți aproape infractor”
„Pe 31 decembrie am primit factura de la Engie România. Fix de Revelion, că așa știu ei să fie customer friendly. Plini de tact și bun simț ca un meltean care a uitat să-și închidă telefonul la film. Aproape 300 de lei, în condițiile în care nu locuiește nimeni în apartamentul din Vâlcea de aproape un an de zile. Atât cred ei că voi consuma în viitorul apropiat, în condițiile în care istoricul de consum pe ultimele 10 luni arată clar că nu se papă pic de gaz. Pe 3 ianuarie am primit un preaviz de plată pentru 31 de lei (sumă achitată cu o săptămână înainte, dar care nu apărea în situația la zi), pentru a evita întreruperea furnizării de energie și acumularea majorărilor de întârziere. 31 de lei, prieteni, achitați deja, pentru care sunt amenințat cu debranșarea. Genul ăsta de comunicare imbecilă te face să te simți aproape infractor.
Asta e și ideea cu statul român și cu furnizorii de utilități: trebuie să te domine, să te intimideze, să te înfricoșeze. Dacă nu ești cuminte, ești somat, pedepsit, trimis la colț pe coji de nucă, debranșat, bătut cu nuiaua la coor. Email-ul se transformă dintr-un instrument prietenos de comunicare, într-un motiv de anxietate pentru client. Ți-e și frică să mai deschizi pdf-ul cu factura, să nu sară de acolo o funcționară acră, care să te ia la palme că nu ai fost un contribuabil ascultător.
Cam asta e diferența, prieteni. Nu-i doar despre cât de bine se câștigă într-o țară sau alta, ci, mai ales, despre cum ești tratat. Cu respect ori cu dispreț. Cu prietenie ori cu ostilitate. Ca și cum ai fi și tu un om demn, ori doar un cod de client nerușinat”, conchide Herța.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
