Această comoară istorică, considerată una dintre cele mai importante descoperiri numismatice din ultimii ani, a fost anunțată de publicația Live Science.
Monedele, un amestec rar de piese romane și britanice, poartă efigiile unor conducători importanți ai epocii, reflectând influența extinsă a Imperiului Roman și relațiile economice și militare dintre Roma, Britania și Africa de Nord.
Cele 404 monede au fost descoperite în localitatea Bunnik, situată la aproximativ 40 de kilometri de Amsterdam. După cercetările preliminare, tezaurul a fost achiziționat de Muzeul Național al Antichităților din Ţările de Jos, unde a fost inclus în expoziția „Ţările de Jos în vremea romană”. Instituția a anunțat oficial această achiziție printr-un comunicat emis luni, 27 ianuarie.
Majoritatea monedelor datează din perioada împăratului roman Claudius (41-54 d.Hr.), fiind bătute în anii 46 și 47 d.Hr. În acea vreme, frontiera de nord a Imperiului Roman era marcată de cursul Rinului, unde legionarii romani construiseră fortificații pentru a se apăra împotriva atacurilor triburilor germanice și de unde lansau incursiuni spre Britania.
Ce conține tezaurul
Dintre cele 404 monede, 116 sunt din aur, incluzând 72 de denari din aur, fabricați între anii 19 î.Hr. și 47 d.Hr. Pe lângă acestea, colecția mai conține 44 de monede dintr-un aliaj de aur care prezintă inscripții cu numele regelui celtic Cunobeline („Cunobelinus” în latină), conducător al unei părți din Britania între anii 9 și 42 d.Hr. Cunobelinus este un personaj important în istorie, fiind menționat de istoricul roman Suetoniu, care îl descria drept „regele britanilor”. La rândul său, geograful grec Strabon scria că acesta avea legături comerciale strânse cu romanii, schimbând metale prețioase, cereale și chiar câini de luptă cu aceștia.
Pe lângă monedele de aur, tezaurul include și 288 de monede din argint, toate datând din perioada 200 î.Hr. – 47 d.Hr. Printre acestea se numără unele deosebit de valoroase, cum ar fi o monedă care poartă efigia lui Iulius Cezar și o alta extrem de rară, gravată cu chipul lui Juba, regele Numidiei – regiune ce corespunde Algeriei de astăzi.
De unde provin de fapt monedele
Arheologii olandezi care au analizat tezaurul și locul descoperirii au formulat mai multe ipoteze despre proveniența acestuia. Una dintre cele mai plauzibile teorii este că monedele au fost îngropate în anul 47 d.Hr. de către un legionar roman întors din Britania. Se presupune că acesta ar fi strâns monedele romane din soldă și ar fi obținut monedele britanice fie ca pradă de război, fie prin schimburi comerciale. Având în vedere amestecul de monede din regiuni diferite, este posibil ca soldatul să fi fost implicat în expedițiile romane din Britania, unde legiunile romane se confruntau cu triburile locale în încercarea de a consolida dominația imperială.
Descoperirea acestui tezaur nu doar că adaugă noi elemente la înțelegerea circulației monetare în epoca romană, dar oferă și o perspectivă fascinantă asupra influenței economice și militare a Imperiului Roman în nordul Europei. În plus, ea demonstrează că regiunea unde a fost găsită comoara era, în acea perioadă, un nod comercial și militar esențial.
Muzeul Național al Antichităților din Țările de Jos consideră această colecție un bun de importanță inestimabilă și a inclus-o într-un context mai larg, alături de alte artefacte din perioada romană. Astfel, vizitatorii expoziției „Ţările de Jos în vremea romană” pot admira monedele alături de arme, unelte și alte artefacte din acea perioadă tumultuoasă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
