Românii se află de trei săptămâni în regiunea Lacului Constanța, aflat la granița dintre Germania, Elveția și Austria, unde au început culesul căpșunilor. Chiar și atunci când plouă, mulți culegători români continuă munca.
Românii muncesc indiferent de vreme, pe salarii nedrept de mici în Germania
Zona se laudă cu tuneluri de plastic uriașe, de mărimea unui om, care se întind pe pământ. Înăuntru: cinci până la șapte rânduri de pământ drept, lungi de 300 până la 500 de metri și protejate cu paie, din care răsar căpșunile. Culoarele dintre ele sunt suficient de mari pentru cărucioare mici de mână, pe care lădițele complet culese pot fi conduse la cântar și apoi la o remorcă.
Pe fiecare ladă se află o foaie de hârtie cu un număr, număr care este atribuit unui lucrător. Acest lucru este important, deoarece culegătorii sunt plătiți la bucată. Sunt necesare cel puțin trei lăzi pentru a câștiga salariul minim de 12 euro; o cutie conține 10 tăvițe de carton cu fructe de 500 de grame fiecare.
"Nicio problemă", spune un român de 41 de ani, care nu vrea să își dea numele. Cinci cutii pe oră sunt ușor de gestionat, spune el. El culege într-un tunel, cu soția sa și cei trei copii mari alături.
O echipă de sindicaliști și jurnaliști îi învață pe muncitorii sezonieri despre drepturile lor
De lucrătorii migranți din UE de pe întreg teritoriul Germaniei se ocupă Fair Mobility, o inițiativă a DGB și, împreună cu organizații partenere, cum ar fi capelania întreprinderii. Ceea ce este deosebit: persoanele vorbesc cel puțin o altă limbă în afară de germană, în special o limbă est-europeană.
Aceștia sunt un grup de sindicaliști, jurnaliști și lucrători pastorali care îi consiliază și îi informează pe lucrătorii migranți cu privire la drepturile lor. Ei merg pe șantierele de construcții, în zonele de odihnă pentru camioane, în centrele de colete și - ca în această zi - pe câmpurile de căpșuni, conform presei germane.
Românii, mereu departe de casă
Suzana Maurer este de la Fair Mobility din Freiburg și va vizita câmpurile din jurul Meckenbeuren. Femeia le explică cine este și enumeră câteva drepturi de bază munitorilor de pe câmp: Salariul minim, plata salariului chiar și atunci când nu ești pe câmp, cazare, haine de lucru - care, evident, nu există aici, toată lumea are hainele private: Blugi, pantaloni de jogging, pulovere, cardigane.
„Cum este munca?”, întreabă Maurer.
"Bine", răspunde prietenos un român de 32 de ani.
În jur de 25 de români lucrează la fermă. Nu știau despre salariul minim, că ești plătit și atunci când nu ești pe câmp. Suzana Maurer subliniază că este logic să notezi singur orele de lucru, chiar dacă angajatorul este de fapt responsabil pentru asta. Dar dacă există o dispută legală, este important să țineți propriile evidențe.
Românul dă din cap și întreabă dacă există un număr de telefon la care lucrătorii pot suna în limba română. Suzana Maurer îi înmânează cartea sa de vizită și pliantele. Culegătorul este vizibil recunoscător și îi spune că a mai lucrat în Germania de mai multe ori. La Cuxhaven, timp de doi ani, ca muncitor la recoltare, și timp de trei ani la Tönnies, într-un abator.
”Cum a fost acolo?”, întreabă Maurer. El face o grimasă. "Foarte mult stres. Te îmbolnăvești la cap."
Românul și familia sa vin în fiecare an din Argeș, în Muntenia, pentru a munci în Germania. Banii sunt suficienți pentru câteva luni acasă. Apoi lucrează ca șofer de camion în toată Europa. Așa că se strecoară de la un loc de muncă la altul. "Ce poți să faci? E nevoie de bani", spune el și ridică din umeri.
Christian Sauter, cel ma iubit fermier de muncitorii români
Spre finalul turului, autobuzul se oprește la tunelurile de căpșuni din Ailingen-Bunkhofen. O tarabă vinde sparanghel și căpșuni. Înainte ca Suzana să poată începe o conversație cu unul dintre lucrătorii sezonieri, se apropie un bărbat de douăzeci și ceva de ani: fermierul junior Christian Sauter.
Acesta întreabă cu prudență ce se întâmplă. Pare puțin nervos în fața grupului de sindicaliști, jurnaliști și lucrători pastorali care se află în fața câmpului său și afirmă că oamenii săi se descurcă bine.
"Avem o casă pentru ei la fermă, am pus-o la reparat". El enumeră: "WLAN, pentru că asta este important pentru contactul cu casa, micul dejun pe câmp, apă potabilă, o oră și jumătate pentru prânz." Îi plătește cu ora, salariul minim, bineînțeles.
"Cu munca la bucată, obosesc și ei repede și pleacă, iar eu nu vreau asta." Din nou și din nou afirmă că bunăstarea oamenilor este importantă pentru el.
"Nimic nu funcționează fără ei"
"Nimic nu funcționează fără ei", spune Christian Sauter care lucrează cu românii de cinci sau șase ani. Înainte veneau mai ales polonezi, acum români.
„Recolta a fost bună până acum”, spune fermierul, „dar este din ce în ce mai dificil să lucrezi din punct de vedere economic. Salariul minim, reglementări mereu noi, creșterea costurilor de producție - 10.000 de euro pentru ambalaje anul acesta și, mai ales, prea multe fructe ieftine din alte țări”.
Când zeci de mii de refugiați lucrează ilegal în agricultură în Spania pentru aproape niciun ban, el și colegii săi nu pot ține pasul. În plus, spune el, marile lanțuri de magazine pun presiune asupra prețurilor. El își menține capul deasupra apei cu ajutorul comercializării directe în piețe și la tarabe.
Asigurare de sănătate pentru muncitorii români din Germania
Ni se alătură o muncitoare româncă, Monica, înaltă, subțire, estimată la vreo 40 de ani, cu o eșarfă roșie în părul blond și creț. A lucrat în apropiere de Münster.
"Erau foarte, foarte mulți oameni, locuiam în containere", spune ea și face un gest de aruncare cu mâna.
O prietenă i-a recomandat pe Christian Sauter spune ea. "Aici locuim într-o casă bătrânească, salariile vin la timp", spune ea și se grăbește să se întoarcă la muncă.
Tânărul fermier ar fi mai mult decât fericit să o primească înapoi anul viitor. Un alt lucru este important pentru el: "Am făcut o asigurare de sănătate suplimentară pentru toată lumea".
În urmă cu câțiva ani, un muncitor a suferit un atac cerebral. A fost dramatic, spune el. "Nu este frumos să suni familia în România și să le spui că mama este în spital". Atunci, cel puțin ar trebui să primească îngrijiri medicale bune.
Suzana Maurer mai spune că: "Am aflat cât de mulți români și alți est-europeni lucrează în Germania: în industria cărnii, în logistică, în agricultură. Fără ei, nimic nu ar mai funcționa aici. Trebuie să-i educăm pe români și să le arătăm că nu sunt singuri aici, în Germania, că există oameni care îi susțin.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
