Declarațiile vin în contextul unei presiuni crescânde asupra industriei agricole, deja lovite de lipsa forței de muncă, birocrație tot mai apăsătoare și costuri de producție în continuă creștere. În joc nu este doar soarta sparanghelului, ci însăși capacitatea Germaniei de a-și menține agricultura internă viabilă.
O criză care fierbe de ani buni
Din 2015 încoace, de când salariul minim legal a fost introdus în Germania, costurile cu forța de muncă în agricultură au explodat. De la 8,50 euro pe oră atunci, s-a ajuns la 12,82 euro în 2025. Acum, planurile guvernamentale susținute de Verzi, SPD, dar și CDU, prevăd atingerea pragului de 15 euro pe oră din 2026.
Pentru fermele care cultivă sparanghel, căpșuni sau fructe de pădure, acest scenariu înseamnă un dezastru economic. Costurile salariale deja reprezintă între 30% și 60% din totalul cheltuielilor de producție. Patronii avertizează că o nouă creștere a salariului minim ar putea închide definitiv porțile multor afaceri mici și mijlocii.
Românii, cheia recoltelor. Dar pentru cât timp?
Românii au devenit în ultimii ani coloana vertebrală a agriculturii sezoniere din Germania. Dacă în 2015, în Saxonia Inferioară, erau 4.750 de români angajați pe termen scurt în lunile de recoltă, până în 2023 numărul lor a crescut la 5.100 – în timp ce numărul polonezilor, cândva dominanți, a scăzut dramatic la 2.200.
Salariul minim din România este în continuare de patru ori mai mic decât cel german (circa 4,87 euro pe oră), ceea ce face atractivă munca sezonieră în Germania. Însă pe măsură ce pretențiile românilor cresc – inclusiv legate de cazare, siguranță și respectarea drepturilor sociale – iar salariul minim german se apropie de 15 euro, companiile agricole avertizează că nu vor mai avea cu ce să-i plătească.
„Nu e vorba că nu vrem să le dăm bani oamenilor,” spun fermierii, „ci că pur și simplu nu mai putem. Dacă supermarketurile continuă să importe legume ieftine din Spania sau Maroc, iar costurile noastre cresc, nu mai avem cum să supraviețuim.”
Suprafețe părăsite, recoltă pierdută
Semnele de criză sunt deja evidente. În ultimii ani, suprafețele cultivate cu căpșuni au scăzut cu 24%, iar pentru căpșunile în aer liber – cu 42%. Una din patru ferme de sparanghel a renunțat la producție. „Sparanghelul e o cultură care necesită multă muncă manuală, pe care nicio mașină nu o poate înlocui complet. Dacă nu avem oameni, nu avem nici recoltă”, spune un producător din Saxonia Inferioară.
Pentru a compensa lipsa forței de muncă, unele ferme mari au investit în mașini automate de recoltare, sisteme de rafturi pentru căpșuni sau „păianjeni” pentru sparanghel. Dar acestea sunt soluții scumpe, accesibile doar celor cu capital semnificativ. Mai mult, automatizarea duce adesea la scăderea calității produselor premium, reducând astfel veniturile.
Birocrație, competiție și... deznădejde
Pe lângă aspectul financiar, fermierii mai au o frustrare: birocrația sufocantă. Noile reglementări cer condiții mai stricte de cazare, norme de igienă și transparență totală. În paralel, sectorul agricol pierde teren în fața altor industrii care oferă locuri de muncă mai bine plătite și mai puțin solicitante fizic.
Inițiativa guvernului landului Saxonia Inferioară de a înființa o agenție centralizată pentru plasarea lucrătorilor sezonieri este bine primită, dar este considerată insuficientă. Fermierii cer reglementări speciale pentru angajații pe termen scurt în agricultură – o idee vehement respinsă de sindicatul IG BAU, care susține creșterea salariului minim pentru toți, fără excepții.
Pe măsură ce producția internă scade, importurile de legume și fructe cresc. Dacă acest trend continuă, spun specialiștii, Germania ar putea deveni dependentă de piețele externe pentru aprovizionarea cu produse agricole de bază. Iar acest lucru vine cu riscuri: de la calitatea incertă a produselor, la volatilitatea prețurilor și pierderea suveranității alimentare.
Deocamdată, consumatorii nu simt încă diferența în prețul de la raft. Dar dacă sparanghelul autohton dispare, iar cel din import va deveni standardul, este doar o chestiune de timp până când calitatea va scădea și prețurile vor exploda.
Soluția? Un compromis politic
„Nu cerem să nu se mai crească salariul minim. Cerem doar o soluție realistă pentru agricultura sezonieră,” spun patronii agricoli. Dacă statul vrea să mai vadă sparanghel german pe mese, trebuie să găsească rapid un echilibru între protecția muncitorilor și viabilitatea economică a fermelor.
Fără români, fără subvenții și fără sprijin administrativ, sparanghelul german riscă să devină un lux de import. Iar fermierii, în loc să îngrijească recoltele, vor închide lanurile – unul câte unul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
