"Am fost contactați de Centrul Antiviolență, ne-au cerut o locuință pentru o femeie de 19 ani, româncă. Își denunțase tatăl pentru abuz fizic și psihologic. Ne-am dus să o luăm și am găsit-o pe S., o fată foarte frumoasă, cu părul lung și tenul deschis", spun reprezentanții Fundației Siniscalco Ceci-Emmaus despre cum au cunoscut-o pe tânăra româncă.
O viață mutilată
Cea care povestește este Claudia Cammeo, psiholog și lucrător de lungă durată pentru Fundația Siniscalco Ceci-Emmaus, care, printre numeroasele sale activități, are și locuințe sociale. "Trebuie să fim de gardă 24 de ore pe zi", explică ea, "și fiecare intrare are loc în sinergie cu toate realitățile instituționale implicate, de la serviciile sociale la centrele anti-violență, trecând prin poliție: acționăm ca o interfață de urgență cu teritoriul. În cadrul serviciului de găzduire primim femei victime ale violenței, dar și familii monoparentale, părinți cu copii în așteptarea unei hotărâri judecătorești, persoane de toate felurile, italieni și străini, care se află în dificultate. Ar trebui să ne ocupăm în principal de cazare, dar facem de toate: de la primire la însoțire și până la sprijin psihologic".
S. a beneficiat de munca Claudiei și a celorlalți profesioniști implicați: când a sosit în 2019, tatăl ei a amenințat-o cu gâtul unei sticle de sticlă, într-un acces de furie alimentat de alcool. Mama ei a abandonat-o când avea doi ani și a trăit cu bunicii ei din România, până când aceștia au murit. În acel moment, a descoperit că persoana care făcea naveta între Italia și țara ei nu era unchiul pe care îl pretindea, ci tatăl ei. Acesta din urmă a obligat-o să se mute, lăsând în urmă afecțiunea, prieteniile și orice altceva. La șoc se va adăuga apoi violența. Până la denunț.
"Nu i-a permis să continue școala - povestește Claudia Cammeo - și nici să iasă cu băieți de vârsta ei. Era gelos, o închidea în casă, se întorcea adesea beat, o amenința cu un cuțit. Când a ajuns în locuința noastră socială, S. avea probleme de adaptare, își petrecea timpul scriind într-un jurnal, ascultând muzică, în singurătate. După câteva săptămâni, a devenit încrezătoare, a început să ne spună povestea ei și a stabilit relații cu alte persoane cazate. În august, și-a sărbătorit ziua de naștere: prima petrecere adevărată din viața ei".
Și-a regăsit mama care a părăsit-o, pentru a doua oară
Au trecut mai mult decât cele șase luni prevăzute de instituție, S. s-a integrat și, după câțiva ani, și-a regăsit chiar și mama. Din Italia, grație contribuției Centrului Antiviolență, organizează reuniunea, aici, la Foggia. Dar când S. merge la gară, nimeni nu coboară din autobuz și, din nou, mama sa dispare în neant. "A fost o lovitură dură pentru ea", spune psihologul Fundației, "dar nu s-a descurajat: după câteva luni, a reușit să ia legătura cu o verișoară din România care o căuta de ceva timp și a găsit speranță și, mai ales, un nou proiect de viață.
A avut curajul să ia viața în piept, în România
Este istorie recentă, așadar, întoarcerea ei în România, după o călătorie de două zile cu autocarul - "am însoțit-o până la gară, am monitorizat-o pe parcursul traversării, până la sosire". Astăzi, S. lucrează, are permis de conducere, și-a făcut noi prieteni și, povestește operatorilor, care au avut grijă de ea în locuințele sociale, că duce o viață senină.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
