Este Executive Chef la una dintre marile companii de gamebeling din Las Vegas și a trecut prin bucătăriile mai multor lanțuri de esquisite-quisine din SUA și Europa. Originar din Medgidia, Las Vegasul a devenit a doua sa casă, unde este un recunoscut chef, colaborând cu restaurante și alți maeștri bucătari de renume din întreaga lume.
Știridiaspora.ro: Să începem cu o scurtă prezentare generală. Câteva cuvinte despre dumneavoastră?
„Câteva cuvinte despre mine... 38 de ani, născut, crescut în Medgidia, România, detașat“ cu studiile în Constanța, după care am fost convins că trebuie să îmi urmez visul, acela de a fi bucătar. Am părăsit țara imediat după ce am terminat facultatea și am plecat prima dată în Anglia“.
Știridiaspora.ro Cum ați ajuns în SUA și Chiar în Las Vegas?
„A fost destinul. După vreo 7 ani petrecuți în Anglia și Franța unde mi-am dedicat tot timpul învățării tainelor meseriei de bucătar, viața a făcut să îmi cunosc soția. Povestea noastră e puțin demnă de un film. Am cunoscut-o pe Internet, deși eu pe actualul cumnat și cumnată îi cunoșteam de foarte mulți ani, însă despre actuala mea soție nu știam absolut nimic. Ne-am cunoscut și...așa am ajuns să trăim în State de peste 20 de ani“.
Știridiaspora.ro Ați vrut mereu să ajungeți bucătar sau a fost doar o întâmplare?
„Nu cred că a fost o întâmplare, dar nici ceva premeditat... Am descoperit bucătăria când eram în liceu, apoi în facultate s-a transformat în pasiune, iar când am terminat facultatea...am văzut că de fapt asta vreau să fac: bucătărie. La un moment dat e nevoie să investești niște bani și timp în școli, în studii. Am lucrat primii trei ani și am văzut că asta este vocația mea, asta mă împlinește, mă ține angrenat și mă provoacă. Așa că de aici am început să fac școli cât mai alese pentru a dobândi cât mai multe cunoștințe și calificări“.
Știridiaspora.ro A fost greu să vă părăsiți țara, să vă desprindeți de România și de familie?
„Sunt un caz puțin mai aparte. Eu îmi iubiesc familia, locurile natale, dar e o iubire foarte...limitată. Este mai degrabă respect. Țin cont de ele, îmi sunt dragi, dar...pe scurt, nu, nu mi-a fost greu și nu mi-ar fi greu nici acum. Eu acum aș putea să mă „relochez“ și m-as adapta și în Papua Noua Guinee, în Tanzania sau în Australia. Nu am această noțiune de dor arzător în suflet: „Au, nu mai pot, mă omoară dorul de mamă, de soră sau de țară“. Da, îmi e dor, dar e mai degrabă respect“.
Știridiaspora.ro Cum găsiți România atunci când vă întoarceț în țară? Observați anumite schimbări?
„Întrebarea asta vine așa ca o gură de...cafea. Ba e amară, ba e dulce. Nu pot să fiu ipocrit și nici nu vreau să par nesimțit, dar găsesc o Românie ca o Indie. Precum India. Adică nu cred că ne mai desparte foarte mult timp până vom avea o stradă principală unde pe dreapta vor locui bogătașii, iar pe stânga oamenii în bordeie. Găsesc o Românie tristă, înnorată, cu oameni teleghidați cu capete plecate... Când am fost în țară în 2017 la concursul „Chefi la Cuțite“ și am stat vreo 4 luni, am găsit o Românie prosperă doar din anumite puncte de vedere, dar o prosperitate care m-a frapat. De exemplă eram la o terasă și m-a șocat că în 20 de minute au trecut pe acolo o mulțime de mașini foarte scumpe... Din păcate e o Românie tristă, fără luminița de la capătul tunelului“.
Știridiaspora.ro Care sunt provocările pe care le întâmpinați în viața de zi cu zi ca român în SUA?
„Ținând cont că Las Vegas este primul și singurul oraș unde trăiesc, unde mi-am întemeiat familia și am pus bazele unui cămin, nu pot să generalizez. Eu, personal, nu am întâlnit niciun fel de piedici sau de situații în care să mă simt inferior, imigrant sau alt fel. Nu am niciun fel de piedică. Las Vegas este un oraș turistic, în tranziție, este un oraș al vitezei, unde te simți bine și nu contează că ești locuitor sau turist. Nu este niciun fel de diferență. Eu persoanl nu am simțit niciun fel de discriminare“.
Știridiaspora.ro Mai aveți alți prieteni sau colegi români, există o comunitate de români?
„Orașul este destul de mare. Tot timpul îl compar cu Mamaia. Las Vegas - orașul de trăit este una, așa cum vara în Constanța este ceva, iar în Mamaia este altă viață; iar street-ul, unde sunt cazinourile, este altceva. Am un singur coleg care este de mai mulți ani decât mine aici. Întâmplare face să fi copilărit în același loc, în același cartier, la două blocuri distanță, dar la 30 de ani distanță. El este head-buttler. Are grijă de toate VIP-urile din hoteluri.
Suntem o comunitate de români, vreo 10-12 familii, care ne întâlnim regulat. „Căpetenia“ acestei găști de români este Ion Petrinca, căruia i se spune „Bădia“. Este un om de o deosebită valoare umană și culturală. El a emigrat acum 40 de ani, și-a păstarat chiar și glonțul pe care l-a încasat în mână când a trecut înot Dunărea. El iși iubește atât de mult țara și suferă și plânge când vede ceea ce se întâmplă în România.
Dar da, suntem o comunutate, însă suntem în „bisericuțe“. Nu suntem o comunitate mare ca în New York, Los Angeles sau Chicago. Dar sărbătorim tot ce este românește, toate evenimentele românești. Nu ne uităm tradițiile, copiii vorbesc românește, dansează, cântă românește, îmbracă portul popular românesc. Și noi, cei mari, la fel. Nu lăsăm să se piardă identitatea și ne învățăm copiii că trebuie să accepte și să se mândrească și să spună tuturor: „Eu sunt român“.
Știridiaspora.ro Ce sfat le-ați da românilor care ar vrea să plece din România și să se stabilească, de exemplu în SUA. Există „visul american“?
„Eu sunt încă la vârsta în care 0132cresc“ și nu știu dacă pot să dau sfaturi. Nu vreau să fiu blamat, dar, cine se simte nedereptățit în țara în care locuiește, oricare ar fi ea, este liber să plece... Un mare psiholog a spus: „nu suntem copaci să fim înrădăcinați. Avem puterea de ane mișca. Nu te mai simți bine într-un loc, te muți în altul“. Deci dacă nu te simți împlinit din mai multe puncte de vedere în țara în care locuiești, ești liber să-ți cauți o altă destinație unde să fii fericit, împlinit, apreciat la justa ta valoare și răsplătit pe măsură. În fond, toți avem nevoie de o remunerație, financiară sau chiar verbală, psihică, mentală, cum vrei să o numești.
Visul american... sincer nu cred că mai este atât de puternic precum în anii '80-'90. Dar încă există „visul american“ din unele puncte de vedere. Aici se aplică foarte bine zicala românească „ai carte, ai parte!“. Asta se poate numi vis american. Pentru că dacă faci ceva bine cu adevărat, și îți place, ești apreciat la adevărata valoare. Dacă ești tâmplar, faianțar, instalator, director de bancă, nu contează... Dacă ai învățat și îți faci meseria bine și vrei să răzbești, poți! Din acesată perspectivă există visul american“.
Știridiaspora.ro În încheiere, un sfat general pentru românii care se gândesc să emigreze fie în SUA, în Europa sau oricare alt colț al lumii?
„Mă repet, nu sunt în măsură să dau sfaturi. Dar...urmați-vă visul sau simțămintele, sentimentele, rațiunea, sufletul dacă vă simțiși nedreptățiți, neapreciați, neîmpliniți în locul în care sunteți... Și eu dacă voi avea o oportunitate să acced în meserie sau să strălucesc mai mult decât o fac acum, mă mut fără niciun fel de problemă. Așa ca sfat: urmați-vă calea care simțiți că vă împlinește.
în loc de final... Pentru cei de acasă care mă cunosc și îmi sunt intimi le spun că îi îmbrățișez și îi iubesc iar eu sunt aclași Drujbă“, iar pentru cei care nu mă cunosc personal și doar m-au văzut pe undevea „afișat pe vreo sticlă“ la televizor le doresc sănătate, putere de muncă, să fie optimiști, pozitivi și să lupte. Și aici include toate formele de a lupta și nu instig la nimic. Să lupte pentru ceea ce simt că este al lor și li se cuvine.
Sărbători fericite, un An Nou cu multă sănătate, prosperitate și putere de muncă!“.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
