Alberto are 82 de ani, un trecut întunecat și o fiică care a murit de SIDA la vârsta de 31 de ani. A fost cândva bogat, iar acum nu mai are nimic, nici măcar o carte de identitate.
De la o viață normală, la cerșetor pe strađă
Viața lui Alberto era normală, apoi fiica sa s-a îmbolnăvit de SIDA. S-a întors de la Milano la Roma pentru a avea grijă de ea, însă a murit la doar 31 de ani.
"De atunci viața mea s-a prăbușit, s-a dat cu adevărat peste cap", mărturisește italianul de 82 de ani jurnaliștilor de la Corriere Della Sera.
Din acel moment, Alberto a încetat definitiv să mai lucreze. "Nu am mai vrut să fac nimic". Câteva locuri de muncă disparate, care au durat cât o iluzie. S-a mutat de la Roma la Florența, unde a găsit adăpost într-un centru pentru cei marginalizați. Apoi s-a închis instituția, a ajuns în Sesto Fiorentino, la un prieten, apoi a murit și el și s-a trezit pe stradă.
Astăzi are 82 de ani și locuiește într-un centru Caritas, tot în Sesto Fiorentino, dar nu poate sta acolo decât noaptea pentru a dormi. El părăsește centrul dis-de-dimineață devreme și începe să meargă pe jos. Se plimbă prin oraș, intră într-un bar, dar nu are bani de mâncare, așa că iese afară, se plimbă de-a lungul pârâului, caută razele soarelui, suspină pe trotuare, se balansează ca să nu cadă, se acoperă cu geaca, se oprește amețit, meditează la gânduri întunecate. Apoi începe să meargă din nou, să meargă fără să se gândească, fără să simtă cleștele frigului. Nimeni nu vorbește cu el. Nici măcar nu mai are dinți: "Mi-au furat proteza dentară".
Alberto a avut un magazin de cămăși și a câștigat mulți bani
"Am avut un magazin de cămăși în Parioli, am îmbrăcat oameni celebri, am locuit într-o casă de 300 de metri pătrați, am câștigat mulți bani, am avut trei Ferrari, unul alb, unul negru și unul maro". Astăzi, tot ce i-a mai rămas este un Punto roșu, parcat în parcarea Caritas.
"Uneori mă urc în ea ca să simt mai puțin frigul, dar țin motorul oprit pentru că altfel consum benzină și tot e frig", spune bărbatul.
Alberto are un fiu cu cea de-a doua parteneră și o nepoată. "Fiul meu nu știe despre situația mea. Relațiile nu sunt atât de bune. Uneori îl sun, dar când îmi răspunde, închid pentru că mi-e rușine".
Viața lui ar putea fi transpusă într-un roman
Jurnaliștii italieni menționează că Alberto are un trecut greu de descifrat. "Cunoșteam jumătate din Roma, eram prieten cu toată lumea. Eram prieten cu fratele Raffaellei Carrà și am stat de câteva ori la ea acasă".
Trecutul lui Alberto a fost plin de momente întunecate și spune că viața sa ar putea fi transpusă într-un roman.
"Nu am fost un soț bun pentru prima mea soție, am înșelat-o cu o altă fată, am fugit cu ea în Brazilia, lăsându-mi soția și fiica în urmă. Era frumoasă. Ar fi nevoie de o carte pentru a o povesti".
În urma anilor lucrați, Alberto ar putea primi o pensie de 650 de euro pe lună, dar de cinci luni nu o mai primește: "Pentru a încasa pensia ai nevoie de o carte de identitate, dar eu am pierdut-o și nu o pot reînnoi, deoarece nu am domiciliu".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
