Cei care odată erau numiţi "copiii de la Bucureşti" au crescut. Şi, totuşi, mulţi dintre ei trăiesc încă în canale, exact ca în anii '90. Dacă canalele principale ale acestui oraş subteran al sărăciei au fost închise, altele au rămas deschise.
Fotoreporterul Giuseppe Barile a mers să îi vadă cu ochii lui.
"Am coborât sub pământ şi am găsit infernul, un infern care se află la câţiva paşi de centrul oraşului". Aşa începe povestirea lui Giuseppe Barile, fotograf şi reporter care trăieşte la Bologna, care tocmai s-a întors de la Bucureşti, capitala României, unde a mers să vadă cum trăiesc azi cei care, acum mai bine de 20 de ani, erau numiţi "copiii de la Bucureşti", comunitatea fără casă care locuia în canalele oraşului.
Documentar despre copiii din canalele Bucureștiului
Obiectivul ultimului său documentar, care va apărea la toamnă, este de a face lumină asupra unei situaţii rezolvate numai aparent şi care, dimpotrivă, azi "poate este şi mai rea decât în anii în care cu toţii vorbeau despre asta, pentru că celebrii 'copii din canale' au crescut, acum au vârsta mea. Printre ei sunt şi tineri care nu au rezistat, în timp ce mulţi dintre cei care încă trăiesc sunt precum nişte zombie care aşteaptă doar să moară", explică Barile.
Pentru a înţelege de ce în Europa există încă persoane care trăiesc într-un canal, însă, trebuie să facem un pas înapoi şi să ajungem în 1966, când sub dictatura lui Ceauşescu au fost aprobate reforme precum abolirea prezervativului şi a avortului, pentru a impulsiona creşterea demografică. O decizie care, după câţiva ani, a cauzat un val de naşteri nedorite. Consecinţele? Mii de copii abandonaţi pe străzi.
În 1994, organizația "Salvați Copiii" estima aproximativ 5.000 de copii fără locuinţe care, pentru a se proteja de frig şi pentru a se ascunde, au găsit refugiu sub pământ, locuind în canale.
Povestea lui Bruce Lee, o "celebritate" a canalelor de sub Gara de Nord
O poveste devenită celebră, în special graţie "miracolului" lui Bruce Lee, porecla lui Florian care, şi el victima acestui destin, a găsit calea de a-şi face loc într-un Bucureşti care trăia din trafic de droguri şi exploatarea minorilor. Pentru mulţi dintre ei era un salvator şi multe reportaje din acei ani povestesc viaţa sub pământ ca un fel de lume blestemată, dar toate ordonate în nebunia sa, cu tablouri pe pereţi, muzică şi aurolac (solvent care, dacă este inhalat, cauzează halucinaţii) mereu la dispoziţie.
În 2015, "o dată arestat Bruce Lee, guvernul român a decis să închidă oficial canalele, şi pentru a le demonstra tuturor că acea problemă a fost rezolvată", explică Barile care, în schimb, a văzut cu proprii săi ochi cum trăiesc şi azi cei aproximativ 1.400 de oameni fără adăpost, foşti "copii din canale", coborând în două dintre canalizările încă active, "printre mirosuri urâte, gunoaie, excremente şi o umiditate incredibilă", în cartierele Baba Novac şi Tineretului, care se află la 15 minute de mers pe jos de centru.
Guvernul a luat măsuri doar pe hârtie
"Guvernului i-a fost suficient să închidă canalele principale, precum cel mai celebru de lângă Gara de Nord, dar ar fi imposibil să le blocheze pe toate, tocmai cum noi, conduşi de Alin, un băiat care trăieşte în subteran şi care ne-a fost ghid la el 'acasă', am văzut în ce condiţii trăiesc aceşti oameni, care sunt 'ultimii dintre ultimii'".
Practic, în timp ce politicile sociale puse în aplicare se demonstrează ineficiente şi cetăţenii de la Bucureşti spun că "este o problemă rezolvată, care nu mai există", sunt sute de persoane care trăiesc în umbră, sub pământ sau, pentru cei cărora le merge mai bine, găsind adăpost în unele case abandonate.
Dependența de droguri, cea mai mare problemă
Problema cea mai mare, însă, este dependenţa de droguri. "Toate organizaţiile care acţionează în oraş mi-au spus că, în mod paradoxal, situaţia din anii '90 era mai simplă, pentru că era numai aurolacul, care nu creează dependenţă. Apoi, a apărut heroina, iar o dată cu ea s-a răspândit virusul HIV", explică Barile, ajungând în prezent când "există etnobotanicele, un amestec de substanţe chimice care, separat, sunt legale, dar împreună creează o compoziţie care, în numai trei luni, te omoară".
De aceea, cele trei asociaţii principale, Carousel, Save The Children şi Parada, care încearcă să le ajute pe aceste persoane în oraş, şi-au pierdut speranţa. "De când a apărut acest drog s-a sfârşit totul, pentru că este un fenomen care nu se poate combate, orice parcurs de reintegrare este inutil", a povestit Iuliana, una dintre responsabilele asociaţiei Parada. "O soluţie putea fi educaţia, dar nici aceea nu a ajutat, pentru că dacă trimiţi la şcoală un adolescent care a crescut în acele condiţii, după câţiva ani nu se mai duce", a adăugat Iuliana, care după ce a lucrat 30 de ani în domeniul social, nu crede că există cale de ieşire pentru aceste persoane.
"Acest proiect ia naştere înainte de orice dintr-o exigenţă de-a mea personală, din nevoia de a putea ajuta într-un fel aceste persoane şi de a opri acest fenomen de totală marginalizare socială", a concluzionat Barile.
sursa: dire.it
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
