Ramona Bădescu a vorbit pentru Click! despre cum încearcă să depăşească pierderea tatălui, dar şi despre mama ei, pe care a adus-o lângă ea, la Roma, după ce tatăl e a plecat la ceruri.
Click!: Ramona, ai avut un sfârşit de an nu tocmai bun. Cum eşti?
Ramona Bădescu: Anul 2020 a fost cel mai urât an din viaţa mea, marcat de apariţia acestui virus necruţător care mi l-a luat pe tata în luna noiembrie, chiar cu 12 zile înainte de ziua mea. Am trecut printr-un moment foarte trist şi greu de explicat, pentru că oricât am fi de mari sau maturi sau în vârstă, părinţii rămân pentru noi aşa cum îi vedeam când eram mici. Tata a fost o prezenţă foarte importantă, dar şi foarte autoritară pentru mine şi, acum când sunt matură şi am trecut prin multe prin viaţă, îmi dau seama că educaţia pe care mi-au dat-o părinţii mei m-a ajutat să mă descurc într-o lume foarte dificilă şi străină.
Click!: Ce sentimente te încearcă acum?
Ramona Bădescu: În afara faptului că l-am pierdut pe tata, mă tot gândesc și îmi pare rău că nu am reușit să îi pot da o ultimă îmbrățișare, având în vedere faptul că în Italia, în acel moment situația nu era una bună, nu am putut să vin acasă, dispozițiile date aici din cauza pandemiei și restricțiile nu mi-au permis acest lucru. Nici măcar nu am putut să merg acasă, la Craiova. Mama era și ea atunci testată pozitiv cu Covid, era acasă, în izolare, dar mulțumesc lui Dumnezeu, s-a refăcut. Chiar dacă a înaintat în vârstă și are 85 de ani, este o femeie puternică, așa cum a fost toată viața ei.
Click!: Cum e situația în Italia cu pandemia?
Ramona Bădescu: Italia trece printr-o perioada destul de dificilă, dar încercăm să ne protejăm ținând cont de restricțiile date aici de guvern, distanțarea socială, limitele care ni se impun… Acum, datorită vaccinului, sperăm să se mai liniștească puțin situația cu acest virus care a nenorocit toată lumea.
Continuare, pe Click!.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
