„Urmează o reformă de proporții în privința condițiilor de muncă ale îngrijitorilor din țările UE. Sunt mii de românce care lucrează în Italia, Germania, Austria, în țările nordice, iar perioada de lockdown din timpul pandemiei a arătat cât de necesară este această reformă. Printr-o rezoluție, Parlamentul European a cerut Comisiei să se ocupe serios de condițiile de muncă și securitate socială în materie de îngrijire la domiciliu, să facă un cadru pentru salarii adecvate și protecție socială, să se asigure că nu vorbim, în unele cazuri, despre o exploatare mascată.
Trebuie câteva standarde minime în privința timpului de lucru, plata, cazarea îngrijitorilor (să aibă cameră proprie, acces la toaletă, bucătărie, internet). De asemenea, trebuie înființate registre naționale ale furnizorilor de servicii de îngrijire, iar aceste standarde trebuie monitorizate. Doamne ajută!”, a scris Rareș Bogdan pe pagina de Facebook.
Vieți sacrificate pentru româncele care îngrijesc bătrâni în Italia: „Accepți, pentru că te obligă datoriile și sărăcia din România”
Au plecat din țară din cauza violenței domestice, a sărăciei și a șomajului. Și-au lăsat copiii singuri acasă, au fost blamate și judecate pentru asta, le-au trimis bani familiilor lor și au contribuit la creșterea economică a României. Ele au plătit cu ani din viețile lor și uneori cu sănătatea. Italia și România au avut doar de câștigat, scrie Elena Stancu într-o opinie la finalul seriei de articole realizate împreună cu Cosmin Bumbuț din Italia.
Imaginează-ți cum e să trăiești viața unui bătrân bolnav, înainte să fii bătrână și bolnavă. Să-ți anulezi propria identitate și să preiei ritmul vieții lui. Să te trezești dimineața la ora la care se trezește el, să-l speli, să-i pregătești micul dejun, să-i ții companie. Să gătești, să joci cărți dacă îți cere, să faci curățenie, să fii uneori criticată de el și de familia lui, să urmărești programele TV preferate de el, să-l pregătești de culcare, să te culci la aceeași oră, să te trezești noaptea dacă are nevoie de tine sau dacă strigă din cauza halucinațiilor, pentru că unii pacienți au demență sau Alzheimer. Zi de zi, an de an, 15, 16 sau 20 de ani din viața ta. Ani pe care nu i-ai trăit, pentru că n-a mai fost loc pentru propria ta viață, pentru plimbări, dragoste, muzică, petreceri, familie sau prieteni.
Ai doar două ore libere pe zi, dar nu întotdeauna și doar dacă ai noroc, iar familia italiană care te-a angajat îți respectă măcar acest drept.
Trăiești zi de zi în casa unor străini care uneori se poartă frumos cu tine, alteori nu. Unii îți numără biscuiții pe care-i mănânci și te întreabă de ce consumi atât de multă cafea, alții te țin iarna în frig, îți cer să le speli hainele de mână, te tratează ca pe servitoarea întregii familii, deși înțelegerea voastră a fost alta.
Citește continuarea pe StiriDiaspora.ro...
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
