Una dintre victimele frigului a fost găsită întinsă pe jos, în verdeața din Piazzale Biancamano, lângă Parcul Sempione. Când au sosit ajutoarele, era prea târziu pentru el: Georgi Zahariev, un bulgar fără adăpost în vârstă de 60 de ani, murise.
Operatorii de la 118 au intervenit ieri, la ora 13.00, în urma sesizării unor trecători, cărora li s-a alăturat ulterior și poliția, care nu a găsit urme de violență pe cadavru. Prin urmare, decesul este atribuit unor cauze naturale, posibil agravate de frigul nopții.
Este a patra persoană fără adăpost care moare pe stradă în puțin mai mult de o săptămână. Cu două zile mai devreme, în Piazza Buonarroti, un om al străzii de origine română, în vârstă de 68 de ani, a murit.
Nu toată lumea poate găsi un adăpost
Intervievat de Fanpage.it, fondatorul City Angels, Mario Furlan, explică problemele critice pe care le întâlnește în fiecare zi când îi ajută pe cei fără adăpost. De la birocrație la securitate, centrele de adăpost pot oferi mai mult.
Îmbrăcați în jachete roșii și berete albastre, City Angels îi ajută pe cei fără adăpost din 1994. În toată Italia, în colaborare cu poliția, grupul de voluntari fondat de Mario Furlan este o prezență fixă, mai ales în perioadele cele mai dificile, cum ar fi iarna.
În ciuda muncii lor și a altor asociații care aduc pături și mese calde celor care dorm pe străzi, patru persoane fără adăpost au murit în zece zile numai în Milano.
'Numărul persoanelor fără adăpost a crescut în ultimii ani', explică Furlan pentru Fanpage.it. „Cred că cel mai important lucru care trebuie făcut acum este să facilităm și să accelerăm admiterile în centrele de primire, pentru că nu toată lumea poate găsi un adăpost'.
Peste o mie de persoane fără adăpost
Numai în capitala lombardă există peste o mie de persoane fără adăpost, "deși este dificil de cuantificat cu exactitate", subliniază Furlan. Dintre aceștia, două treimi sunt străini și sunt destul de tineri: "Sunt oameni care au venit în Italia în căutarea unui viitor mai bun și, din punct de vedere psihologic, sunt mai bine pregătiți pentru o experiență dură, cum ar fi dormitul pe stradă", spune fondatorul organizației City Angels.
Dar există și persoane mai fragile. De exemplu, italienii fără adăpost sunt adesea bărbați de vârstă mijlocie care și-au pierdut locuințele pentru că nu mai au un loc de muncă sau au divorțat. În fine, în general, procentul femeilor fără adăpost abia dacă atinge 20 %.
Problemele centrelor de primire
Există centre de primire în Milano, dar acestea au două probleme majore care împiedică utilizarea lor deplină. Primul este procesul birocratic necesar pentru a le utiliza.
"Mai întâi trebuie să mergi la centrul de asistență din via Sammartini și apoi ești rezolvat", continuă Furlan. "Ceea ce s-ar putea face mai mult este ca, indiferent de ora la care sosesc, din momentul în care se verifică că nu sunt persoane agresive, să fie lăsați să intre. Mai ales în zilele atât de friguroase".
„A doua problemă este că nu toate centrele de primire sunt sigure pentru oaspeții lor. Sunt oameni care nu vor să se mai întoarcă acolo pentru că au avut o experiență neplăcută, explică fondatorul City Angels. Este puțin probabil ca persoanele care au fost jefuite în timpul unei nopți petrecute într-unul dintre centre să vrea să se întoarcă dacă riscă să piardă tot ce au.
Angajamentul politic: „Trebuie să facilităm reintegrarea lor în societate"
Pe 12 și 13 februarie vor avea loc alegeri regionale în Lombardia. Pe 6 ianuarie, în plină campanie electorală, trei dintre cei patru candidați s-au aflat în timp ce serveau masa persoanelor fără adăpost alături de voluntarii City Angels: Attilio Fontana, Letizia Moratti și Pierfrancesco Majorino.
"Le-am cerut celor trei să faciliteze intrarea celor din urmă, adică atât a celor fără adăpost, cât și a celor care vor să muncească, dar sunt dezavantajați în mod obiectiv", spune Furlan. Ideea sa este de a înființa un "fel de ghișeu al locurilor de muncă", un loc care să facă legătura între cerere și oferta de locuri de muncă.
"Centrele de ocupare a forței de muncă care există deja sunt de obicei birocratice, lente. Trebuie să facilităm reintegrarea lor în societate", conchide Furlan, care apoi face un apel sau, mai bine zis, vorbește despre visul său.
"Cel mai bun lucru ar fi să avem același număr de centre de primire deschise în timpul anului ca și în timpul iernii. Știu că ar fi o investiție mare pentru administrație, dar numai în acest fel putem continua să oferim sprijin personal și cursuri de formare. Poate că este imposibil, dar ar fi foarte frumos", încheie acesta conform presei italiene.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
