Rezumându-ne de această dată la Italia, iată informațiile complete furnizate de MAE:
Permisul de şedere
După intrarea în vigoare a Decretului Legislativ nr. 30/2007 modificat cu Decretul Legislativ nr. 32/2008, cetăţenilor români nu li se mai eliberează permise de şedere de către autorităţile italiene.
Cetăţenii români trebuie să fie posesori ai unui document de identitate valabil pentru călătoria în străinătate. Aceleaşi drepturi le au şi membrii lor de familie extracomunitari care sunt posesorii unui paşaport valabil şi au intrat în Italia cu o viză de intrare valabilă.
Cetăţenii români a căror şedere în Italia depăşeşte 3 luni, trebuie să se înscrie la primăriile din localitate, în registrele de cetăţeni europeni rezidenţi în Italia.
Pot sta în Italia mai mult de 3 luni cetăţenii români care au un contract de muncă legal încheiat, lucrătorii autorizaţi pentru activităţi autonome, studenţii şi elevii şi orice altă persoană care are resurse materiale suficiente pentru a nu constitui o povară pentru sistemele italiene de asigurări sociale şi medicale. Acest drept se extinde şi asupra membrilor de familie extracomunitari ai cetăţenilor români, care trebuie să se adreseze chesturilor competente din zona în care îşi au reşedinţa, pentru eliberarea unui permis de şedere pentru membrii de familie ai unui cetăţean al Uniunii Europene (Carta di soggiorno di familiare di un cittadino dell'Unione, în conformitate cu prevederile art. 10 din Decretul Legislativ 30 / 2007).
Doriţi să munciţi în Italia?
1. Accesul pe piața muncii
Începând cu data de 1 ianuarie 2012, cetăţenii români se pot angaja în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii italieni, fără să fie necesară obţinerea unei autorizări de angajare (permis de muncă).
Etape pentru angajarea legală în Italia
Trebuie să obţineţi de la autoritatea competentă (Agenzia delle Entrate) codul fiscal (codice fiscale);
Cu cel puţin o zi înainte de începerea propriu-zisă a muncii, angajatorul este obligat să transmită comunicarea obligatorie cu privire la începerea raportului de muncă la centrul pentru plasare în muncă competent/"centro per l'impiego" şi la institutele de protecţie socială competente (Institutul Naţional pentru Protecţie Socială - I.N.P.S. şi Institutul Naţional de Asigurare împotriva Accidentelor de Muncă şi Bolilor Profesionale - I.N.A.I.L.), în conformitate cu prevederile legislaţiei italiene în domeniu;
Trebuie să solicitaţi înscrierea în Registrul de evidenţă a populaţiei/"Anagrafe" de la nivelul Primăriei locale, în caz de şedere mai mare de 3 luni.
2. Recunoașterea calificărilor profesionale în Italia
Pentru a obţine recunoaşterea dreptului de a exercita o profesie reglementată în Italia, în baza unei diplome obţinute în România, este necesar să prezentaţi la autorităţile competente din acest Stat, o cerere însoţită de documentele necesare.
Autoritatea competentă din Italia pentru recunoaşterea diplomei dvs. este:
Ministerul Justiţiei, https://www.giustizia.it/giustizia/it/mg_2_4_1.page, pentru diplomele de: avocat, agrotehnician, agent de schimb, asistent social, biolog, chimist, tehnolog, alimentar, inginer agronom, contabil, contabil autorizat, consultant de muncă, geolog, expert agrar, expert industrial, inginer silvicultor, inginer civil, inginer industrial, inginer sisteme informatice, psiholog, tehnolog alimentar, ziarist.
Ministerul Sănătăţii, http://www.salute.gov.it/ProfessioniSanitariePubblico/, pentru: profesii din domeniul sanitar: dentist, medic chirurg, oftalmolog, podolog, veterinar, farmacist, moaşă, specialităţi paramedice, asistent medical, asistent medical pediatru, fizioterapeut, dietolog, tehnician, logoped.
Ministerul Dezvoltării Economice, http://www.sviluppoeconomico.gov.it/index.php/it/per-il-cittadino/titoli-e-professioni, pentru: instalarea sistemelor electrice/electronice, instalator hidraulic, instalator termic, instalarea sistemelor de transport a gazelor, instalarea echipamentelor de ridicat persoane, instalarea sistemelor anti-incendiu, activităţi comerciale, vânzarea de alimente şi băuturi, activităţi de deratizare, dezinsecţie, manipularea mărfurilor etc.
Ministerul Educaţiei Publice, Universităţii şi Cercetării, http://www.miur.gov.it/web/guest/riconoscimento-professione-docente, pentru absolvenţii şcolilor şi ai instituţiilor de învăţământ, de educaţie secundară şi artistică, inclusiv conservatoarele, academiile şi institutele superioare pentru industria artistică, arhitect, cercetător universitar, educator, învăţător, profesor.
Punctul naţional de contact al Italiei pentru recunoaşterea diplomelor obţinute în UE este:
Departamentul pentru politici europene din cadrul Preşedinţiei Consiliului de Miniştri. Pentru informaţii suplimentare puteţi vizita site-ul instituţiei: http://www.politicheeuropee.it sau puteţi contacta instituţia italiană:
Presidenza del Consiglio dei Ministri - Dipartimento per le Politiche Europee
Tel. (+39) 06 67795322 - 5210
e-mail: [email protected].
Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor (www.cnred.edu.ro) este punctul naţional de contact pentru recunoaşterea profesională în România, coordonator naţional pentru transpunerea Directivei 2005/36/EC privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi coordonator delegat în cadrul Sistemului de Informare al Pieţei Interne.
Atenţie: Verificaţi dacă activitatea dvs. profesională este reglementată sau nu în România, pentru a şti cărei instituţii din ţara noastră, trebuie să vă adresaţi pentru a solicita eliberarea adeverinţei de conformitate cu directivele Uniunii Europene, necesară pentru întocmirea dosarului de recunoaştere a calificării profesionale în străinătate. Pentru informaţii suplimentare, puteţi consulta: http://www.cnred.edu.ro/#Adeverinte
3. Soluționarea litigiilor de muncă
În situația în care o persoană consideră că angajatorul nu îi respectă propriile drepturi contractuale / sindicale, se poate adresa unei organizații sindicale sau unui avocat pentru remedierea situației și pentru a obține eventuale despăgubiri.
Lucrătorii (asistați de un avocat ales sau pus la dispoziție de către sindicat) se pot adresa direct instanţei de judecată pentru a intenta proces împotriva angajatorului, în vederea recunoaşterii şi acordării drepturilor cuvenite. Excepţie de la această regulă fac contactele de muncă autentificate, în cazul cărora este obligatorie parcurgerea tentativei de conciliere în faţa comisiei care a autentificat respectivul contract de muncă.
Înainte de a se adresa instanţei, lucrătorul are posibilitatea de a recurge la forma de soluţionare a litigiului pe calea amiabilă pe care o consideră cea mai potrivită, în mod direct sau cu ajutorul unei organizaţii sindicale, putând opta pentru realizarea: tentativei de conciliere în faţa Comisiei de Conciliere din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) – prin adresare directă către ITM; tentativei de conciliere sindicală; arbitrajului; tentativei de conciliere efectuate în cadrul Comisiei de Autentificare a Contractelor de Muncă sau concilierii monocratice – prin adresare către sindicat sau patronat.
Tentativa de conciliere facultativă în faţa Comisiei de Conciliere din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă
Cererea pentru demararea tentativei facultative de conciliere semnată de către solicitant, trebuie depusă fie direct de către persoana interesată, fie trebuie să fie transmisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire atât Comisiei de Conciliere din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă / Comisiei de autentificare (în cazul contractelor de muncă autentificate), cât şi celeilalte părţi implicate (de regulă angajatorul). Este exclusă transmiterea prin fax a cererii.
Cererea trebuie să conţină o serie de elemente:
Numele, prenumele, adresa de reşedinţă a solicitantului şi a celeilalte părţi (dacă cealaltă parte este o persoană juridică, este necesar să se indice denumirea firmei, precum şi adresa sediului legal);
Locul unde s-a desfăşurat raportul de muncă sau unde se află firma sau filiala acesteia în cadrul căreia lucrătorul şi-a desfăşurat activitatea;
Adresa unde trebuie transmise comunicările;
Prezentarea faptelor şi a revendicărilor ce stau la baza cererii.
Cealaltă parte în litigiul de muncă are următoarele posibilităţi:
Să accepte procedura de conciliere;
Să nu accepte procedura de conciliere. În această situaţie, oricare dintre părţi poate sesiza instanţa de judecată.
Dacă cealaltă parte decide să accepte procedura de conciliere, trebuie să depună la Comisia de conciliere, în termen de 20 de zile de la primirea copiei cererii de organizare a tentativei de conciliere, un memoriu care să conţină apărarea şi excepţiile de fapt şi de drept, precum şi eventuale întrebări. În caz contrar, cazul este arhivat şi oricare dintre părţi se poate adresa instanţei judecătoreşti.
În termen de 10 zile de la depunerea memoriului de apărare, comisia va fixa audienţa pentru conciliere, care trebuie să aibă loc în următoarele 30 zile. În caz contrar, fiecare dintre părţi se poate adresa instanţei în termen de 60 de zile.
Odată realizată tentativa, dacă concilierea are un rezultat pozitiv, chiar şi parţial, va fi redactat un proces verbal ce va fi semnat de către părţile implicate şi de membrii Comisiei, căruia i se poate conferi valoare executorie prin decret judecătoresc, dacă partea interesată va realiza demersuri pe lângă Tribunal în acest sens.
Dacă nu se obţine nici un acord, Comisia de conciliere va formula o propunere pentru soluţionarea amiabilă a litigiului, care va fi inclusă în mod obligatoriu în procesul verbal, alături de poziţia celor două părţi faţă de aceasta.
În lipsa unui acord, oricare dintre părţi se poate adresa instanţei judecătoreşti. În eventualitatea unui proces, judecătorul va lua în considerare procesul verbal menţionat anterior şi va formula o propunere pentru soluţionarea litigiului de muncă. Dacă părţile refuză propunerea formulată de judecător, fără un motiv justificat, judecătorul va ţine cont de aceste aspecte la stabilirea sentinţei.
Coordonatele Inspectoratelor Teritoriale de Muncă sunt publicate pe pagina de internet a Inspectoratului Național de Muncă (http://www.ispettorato.gov.it/it-it/il-ministero/Uffici-periferici-e-territoriali/Pagine/default.aspx)
Concedierea
Firmele care au mai mult de 15 salariaţi, respectiv întreprinderile agricole care au mai mult de 5 salariaţi, au obligaţia de a demara procedura de conciliere în faţa Comisiei de conciliere din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă competentă şi să informeze angajatul, înainte de a efectua o concediere pentru un motiv justificat obiectiv. În solicitarea de realizare a procedurii de conciliere, angajatorul trebuie să îşi declare intenţia de a efectua concedierea dintr-un motiv obiectiv şi să indice motivele concedierii, precum şi eventualele măsuri pentru replasarea profesională a persoanei vizate.
Un lucrător nu poate fi concediat fără un motiv justificat, respectiv:
"giusta causa" – dintr-un motiv foarte grav care nu mai permite continuarea activităţii (exemple de motive conţinute în contractele colective de muncă: refuzul nejustificat şi repetat de a munci, refuzul de a relua munca după ce medicul a constat inexistenţa unei boli, muncă realizată în folosul terţilor în timpul concediului de boală, dacă activitatea respectivă a îngreunat însănătoşirea, sustragerea de bunuri de la locul de muncă, etc.). Dacă aţi fost concediat din justă cauză, nu aveţi dreptul la preaviz/indemnizaţie pentru preaviz neefectuat.
"giustificato motivo" - soggettivo (lipsuri grave observate în desfăşurarea activităţii lucrătorului şi în îndeplinirea obligaţiilor sale contractuale) / oggettivo (motive justificate legate de organizare / producţie / funcţionarea întreprinderii, inclusiv motive economice).
Prin Decretul legislativ nr. 23/2015, pentru concedierile efectuate începând cu 7 martie 2015, atât în ceea ce privește pentru un motiv justificat, cât și în cazul concedierilor pentru o justă cauză, a fost prevăzută o indemnizație corelată cu vechimea în muncă, a cărei valoare poate fi încadrată între cel puțin 4 și cel mult 24 de salarii.
În același timp, sunt prevăzute următoarele excepții: dacă fapta care sta la baza concedierii pentru un motiv justificat, nu a existat, se aplică regulile privind reintegrarea la locul de muncă și plata unei indemnizații care va acoperi perioada nelucrată; în cazul în care au fost constatate erori de motivare a concedierii sau vicii de procedură, judecătorul declară raportul de muncă încetat la data concedierii, iar indemnizația acordată va fi cuprinsă între minim 2 salarii și maxim 12 salarii și va fi stabilită în funcție de vechimea în muncă la societatea respectivă.
În situația în care lucrătorul atacă decizia de concediere, angajatorul își poate revoca decizia în termen de 15 zile.
Având în vedere legătura dintre vechimea la societatea angajatoare și valoarea indemnizației acordată în caz de concediere, noile contracte de angajare pe durată nedeterminată vor căpăta denumirea ʺcontracte cu forme de protecție direct proporționale cu vechimea în muncăʺ.
În cazul societăților de mici dimensiuni, indemnizația acordată poate ajunge la maxim 6 salarii.
În cazul concedierilor colective, este prevăzută o indemnizație care poate fi cuprinsă între 4 și 24 de salarii. Este posibilă reintegrarea la locul de muncă în cazul în care concedierea a fost efectuată oral.
Atenţie! Este necesar ca angajatorul să vă notifice în scris concedierea, altfel aceasta nu este valabilă. Scrisoarea de concediere trebuie să conţină inclusiv motivele concedierii.
Salariatul poate contesta concedierea în termen de 60 de zile de la primirea scrisorii de concediere.
Contestarea concedierii poate fi efectuată direct sau cu sprijinul unei organizaţii sindicale, prin orice document în scris, care poate fi şi extrajudiciar, prin care se comunică voinţa lucrătorului.
Contestarea concedierii îşi pierde valabilitatea dacă în următoarea perioadă de 180 de zile:
Lucrătorul concediat nu depune acţiune la tribunal;
sau dacă
Lucrătorul concediat nu iniţiază demersurile necesare pentru realizarea tentativei de conciliere sau de arbitraj, prin transmiterea unei solicitări (direct sau prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire) către fostul angajator şi comisia de conciliere, în acest sens.
În situaţia în care cealaltă parte refuză realizarea concilierii sau a arbitrajului sau dacă, în urma parcurgerii acestor proceduri, nu s-a ajuns la un acord între părţi, este necesar ca lucrătorul să depună acţiune la tribunal în termen de 60 de zile de la comunicarea refuzului sau de la constatarea neajungerii la un acord.
Angajatorul este obligat să acorde un preaviz în termenii şi modalităţile prevăzute de fiecare contract colectiv de muncă de la nivel de sector, în afara situaţiilor în care acesta apelează la concedieri colective pentru o cauză justificată. Dacă nu se respectă această prevedere, angajatorul este obligat să plătească lucrătorului o sumă egală cu cea pe care acesta ar fi primit-o dacă i-ar fi fost acordată perioada de preaviz. Aceasta începe din momentul în care salariatul primeşte scrisoarea de concediere şi are o durată variabilă reglementată tot prin intermediul contractelor colective de muncă sectoriale.
În ce situaţii este interzisă concedierea?
Este interzisă concedierea femeii pe motive de sarcină şi de căsătorie. De asemenea, este interzisă concedierea din motive discriminatorii.
Potrivit Decretului legislativ nr. 23/2015, în cazul concedierii discriminatorii, nule sau orale, este posibilă reintegrarea la locul de muncă sau acordarea de despăgubiri doar în cazurile extrem de grave precum concedierea lucrătoarei mame sau pe motive de căsătorie, care fac ca decizia de concediere să fie nulă, concedierilor comunicate oral sau în situațiile în care judecătorul constată lipsa unei justificări a concedierii legate de un handicap fizic sau psihic al lucrătorului.
Anumite categorii de lucrători pot fi concediate, fără ca angajatorul să fie obligat să îşi justifice decizia (articolul 2118 din Codul Civil), cu excepţia cazurilor în care este vorba despre o concediere din motive discriminatorii. Printre acestea se regăsesc: lucrătorii care au îndeplinit condiţiile de pensionare şi nu au optat pentru continuarea activităţii, muncitorii casnici şi personalul de îngrijire („colf" şi „badante"), respectiv lucrătorii ce se află în probă.
Demisia
Vă puteţi depune demisia fără să prezentaţi o justificare, respectând doar obligaţia preavizului. Comunicările privind încetarea contractului de muncă prin demisie sau prin acordul părților se realizează exclusiv electronic (cu excepția categoriei persoanelor care lucrează ca îngrijitoare sau menajere, a încetării raporturilor de muncă prin acordul părților în urma parcurgerii procedurii extrajudiciare de conciliere, a raporturilor de muncă din domeniul public – pubblico impiego; părinții aflați în concediu de maternitate / paternitate sunt obligați să-și valideze demisia la Inspectoratul Teritorial de Muncă), fiind necesar să fie parcursă procedura disponibilă pe site-ul Ministerului Muncii (http://www.lavoro.gov.it/strumenti-e-servizi/Dimissioni-volontarie/Pagine/default.aspx).
4. Sistemul Național de Sănătate
Pentru înscrierea în Serviciul Sanitar Naţional, trebuie să demonstraţi fie că lucraţi legal în Italia, fie că sunteţi membru de familie al unui cetăţean comunitar care lucrează legal în Italia, fie că deţineţi un atestat de şedere permanentă, fie că sunteţi şomer înscris pe listele persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă sau participaţi la un curs de formare profesională, fie deţineţi formularul european S1 (fostele E106, E109, E120, E121).
De asemenea, cetăţenii comunitari, indiferent dacă sunt sau nu rezidenţi pe teritoriul Italiei, au dreptul la prestaţii medicale cu caracter urgent.
5. Alte informații utile
Autorități locale cu competențe în domeniul muncii și securității sociale:
Inspectoratul Teritorial de Muncă din zona unde îşi desfăşoară activitatea, atât direct, cât şi prin intermediul altor instituţii/organizaţii: www.ispettorato.gov.it/it-it/il-ministero/Uffici-periferici-e-territoriali/Pagine/default.aspx;
Carabinierii pentru Protecţia Muncii (Carabinieri per la tutela del lavoro), care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Inspectoratelor teritoriale de muncă: www.carabinieri.it/cittadino/tutela/lavoro/logistica-generale;
Institutul Naţional de Protecţie Socială (www.inps.it) şi Institutul Naţional de Asigurare Împotriva Accidentelor de Muncă şi Bolilor Profesionale (www.inail.it) – pentru verificarea îndeplinirii obligaţiilor de plată a contribuţiilor de asigurări sociale / accidente de muncă şi boli profesionale; pentru depunerea plângerilor legate de neplata contribuţiilor de asigurări sociale;
Sindicatul competent teritorial, ai căror funcţionari, jurişti şi avocaţi pot oferi consiliere şi pot apăra interesele cetățeanului român;
Instanţele de judecată competente: https://e-justice.europa.eu/content_jurisdiction-85-it-ro.do.
Ameninţări teroriste
Terorismul este un fenomen global, nelocalizat. Prin urmare, nici Italia nu poate fi exclusă din faţa acestei ameninţări. Italia nu a suferit în ultima perioadă atacuri teroriste directe pe teritoriul naţional.
Siguranţă şi criminalitate
Italia este o ţară cu un nivel scăzut al criminalităţii. Infracţiuni minore de tipul furtului din buzunare, înşelăciunilor sau furtului din maşini pot apărea în zone aglomerate (gări, staţii, parcări, centre comerciale, benzinării sau zone de servicii pe autostrăzi).
Recomandări generale:
Păstraţi în locuri sigure documentele şi valorile personale, biletele de călătorie, banii şi cărţile de credit şi nu le expuneţi în mod vizibil asupra dumneavoastră sau în maşini.
Maşinile trebuie încuiate şi asigurate cu sisteme de alarmă.
În cazul călătoriei cu autobuzul sau trenul, păstraţi atenţia asupra bagajelor pe întreaga durată a călătoriei.
Pentru ieşirile în oraşe, în special în zonele aglomerate, lăsaţi documentele personale la hotel şi păstraţi numai o copie a actelor de identitate (paşaport, permis de şedere).
Zonele de risc se află, în general, la periferiile marilor oraşe, care trebuie evitate pe cât posibil, în special noaptea.
În cazul unor incidente care afectează siguranţa persoanei sau a bunurilor, vă recomandăm contactarea celui mai apropiat birou al poliţiei. În cazul pierderii paşaportului românesc, vă recomandăm sesizarea atât a biroului local de poliţie, cât şi a oficiului consular român cel mai apropiat.
În cazul unor incidente grave (accidente, tâlhării), care necesită intervenţia imediată a autorităţilor italiene, trebuie apelate următoarele numere de urgenţă:
113 – Poliţia
112 – Carabinierii / număr unic în caz de urgențe
115 – Pompierii
118 – Salvarea (Pronto Soccorso)
Vă recomandăm să urmăriţi în permanenţă anunţurile şi recomandările făcute de autorităţile italiene şi să accesaţi periodic pagina web a Ministerului român al Afacerilor Externe (www.mae.ro).
În situaţii deosebite, pentru a beneficia de asistenţă consulară, puteţi contacta:
Ambasada României la Roma – 0039.06.835.233.58; 0039.06.835.233.56; 0039.06.835.233.52; 0039.06.835.233.44. Telefon de urgență: 0039.345.147.39.35.
Consulatul General al României la Milano - 0039.02.400.980.88; 0039.02.400.740.18. Telefon de urgență: 0039.366.108.1444.
Consulatul General al României la Torino - 0039.011.249.57.75; 0039.011.249.52.64; 0039.011.249.50.64; 0039.011.235.90.53. Telefon de urgență: 0039.338.756.81.34.
Consulatul General al României la Trieste - 0039.040.411.652; 0039.040.452.81.36; 0039.040.416.350. Telefon de urgență: 0039.340.882.16.88.
Consulatul General al României la Bologna - 0039.051.587.21.20; 0039.051.587.22.09. Telefon de urgență: 0039.349. 117.82.20.
Consulatul General al României la Bari 0039.080.548.1042; 0039.080.546.1893; 0039.080.548.4671; 0039.080.546 1470. Telefon de urgență: +39-334-604-22-99.
Consulatul României la Catania – 0039.09.553.79.09; 0039.09.553.61.39. Telefon de urgenţă: 0039.320.965.31.37.
Sistemul medical
Asigurarea medicală este obligatorie în Italia. Vă recomandăm cu insistenţă să încheiaţi o asigurare medicală de sănătate sau să obţineţi Cardul European de Sănătate înainte de a pleca într-o călătorie.
Dacă vă îmbolnăviţi sau aveţi un accident în timpul unei şederi temporare într-un stat membru UE, formularul E112 sau Cardul european de asigurări sociale de sănătate vă va da acces la îngrijirile medicale necesare.
Acest Card vă va permite să primiţi asistenţa medicală necesară în timpul şederii dumneavoastră temporare în orice ţară a Uniunii Europene.
Mai multe detalii găsiţi la adresele: www.cnas.ro şi www.ceass.ro.
Asigurarea medicală are valabilitate în toate ţările lumii, iar în baza acestei asigurări aveţi acces la serviciile de urgenţă atât din sistemul public de sănătate, cât şi din cel privat (în funcţie de tipul poliţei de asigurare). La încheierea unei asemenea asigurări verificaţi coordonatele partenerului societăţii de asigurare în ţara de destinaţie şi de tranzit.
Vă recomandăm să vă încheiaţi, înainte de plecare, o asigurare de călătorie. Aceasta are valabilitate în toate ţările lumii şi poate să acopere de la riscurile de bază (îmbolnăviri, accidente, urgenţe stomatologice, repatriere sanitară sau în caz de deces) până la toate riscurile de călătorie, inclusiv pierderea/ furtul/ deteriorarea bagajelor, anularea plecării în străinătate, falimentul companiei aeriene etc.
Asigurarea de viaţă s-a dovedit benefică pentru familiile celor decedaţi în urma unor accidente sau din motive de boală.
În Uniunea Europeană nu aveţi nevoie de vaccinări speciale.
Dacă aveţi nevoie de asistenţă sau servicii medicale pe timpul prezenţei dumneavoastră în Italia, se recomandă să luaţi legătura cu Unitatea Sanitară Locală (Azienda Sanitaria Locale) din oraşul în care vă aflaţi. Informaţii privind localizarea şi modul de funcţionare a Unităţilor Sanitare Locale pot fi obţinute prin consultarea paginii web a Ministerului Sănătăţii al Italiei (http://www.ministerosalute.it/).
Condiţii privind traficul auto
Circulaţia auto
Circulaţia auto se efectuează pe partea dreaptă a drumului.
Este obligatoriu ca farurile să fie aprinse în permanenţă (faza de întâlnire).
Funcţionează sistemul priorităţii de dreapta.
Asigurarea internaţională de răspundere civilă auto pentru terţi (cartea verde) este obligatorie.
Accesul pe autostradă este permis în urma achitării taxelor specifice. Plata acestor taxe se face la punctele special amenajate, plasate la intrarea sau la ieşirea de pe autostradă.
Atenţie! Valabil pentru autocarele turistice! – Pentru a putea intra în centrul marilor oraşe din Italia, unde există instituite Zone de Trafic Limitat, se plătesc taxe care pot depăşi cuantumul de 500 de euro. În cazul în care trebuie să plătiţi amenzi auto, este necesar să aveţi la dumneavoastră sume în numerar.
Atenţie! Pe autostrăzi nu pot fi plătite amenzile cu carte de credit/debit sau cec, iar neplata amenzilor permite punerea sechestrului administrativ asupra autovehiculului. Acest lucru presupune cheltuieli mult mai mari, motivate de plata firmelor de transport şi a taxelor de custodie în parcări pentru perioada scursă până la dovedirea efectuării plăţilor.
Starea drumurilor
Starea generală a drumurilor şi a infrastructurii este foarte bună.
Folosirea telefonului mobil la volan
Este interzisă.
Limitele de viteză admise sunt:
străzi urbane (centrul localităţilor) – 50 km/oră
străzi urbane de periferie (circonvallazione - centură) – 70 km/oră
drumuri extraurbane (provinciale şi statale) – 90 km/oră
drumuri extraurbane principale (cu caracteristici de autostradă) – 110 km/oră
autostrăzi – 130 km/oră.
Depăşirea limitelor de viteză poate atrage aplicarea unor amenzi de până la 3.200 euro şi suspendarea permisului de conducere.
Centura de siguranţă
Este obligatorie.
Parcarea
Parcarea este permisă numai în locuri rezervate, contra cost (în general taxa este de 1 euro/oră, iar tichetele se cumpără fie de la aparatele de taxare din parcare, fie de la centrele de difuzare a presei sau tutungerii).
Aparatele anti-radar şi de detectare a radarului
Atenţie! În Italia este interzisă deţinerea şi utilizarea detectoarelor de radar sau a aparatelor anti-radar, contravenţia la această regulă fiind sancţionată cu amenzi ridicate.
Permisul de conducere
Permisul de conducere românesc este valabil în Italia. Sistemul permiselor de conducere auto în Italia este pe bază de puncte. Fiecărui permis de conducere îi sunt alocate iniţial 20 de puncte, care se diminuează în cazul încălcării regulilor de circulaţie. Încălcarea regulilor de trafic atrage suspendarea permisului.
Atenţie! În primii doi ani de la obţinerea permisului, penalizarea este dublă.
Transportul public
Reţelele italiene de transport public funcţionează în sistemul integrat, care oferă posibilitatea de a călători cu un singur bilet pe toate liniile urbane într-o perioadă determinată de timp. În funcţie de fiecare oraş, sunt accesibile atât mijloacele de transport de suprafaţă, cât şi cel subteran (metrou).
Cumpărarea biletelor de transport se poate face la chioşcurile de bilete/abonamente aparţinând societăţilor de transport din fiecare oraş sau la chioşcurile de ziare. În numeroase staţii de metrou se găsesc şi distribuitoare automate, utile în orele de seară și în zile de sărbătoare.
Costul unui bilet de călătorie variază, de regulă, între 1 euro și 1,50 euro, însă acest cost poate varia în funcţie de fiecare oraş. Biletul este de regulă valabil o perioadă de 60 până la 100 de minute de la compostare (în funcţie de oraş) şi poate fi folosit pe toată reţeaua urbană. Biletul se compostează la intrarea în mijlocul de transport.
Fiecare călător are obligaţia de a composta biletul la urcarea în mijlocul de transport, iar în cazul călătoriilor cu trenul, la compostoarele care se găsesc la capătul peronului. Fără a fi compostat, biletul nu este valabil, iar călătorul riscă să fie amendat.
Pentru mai multe informaţii privind traseele urbane şi interurbane, costul şi valabilitatea biletelor şi a abonamentelor, vă recomandăm consultarea paginilor de internet ale societăţilor de transport locale:
http://www.atac.roma.it/ (Roma)
http://www.atm-mi.it/ (Milano)
http://www.ataf.net/ (Florenţa)
http://www.gtt.to.it/ (Torino)
http://www.trenitalia.com/ (pentru călătoriile cu trenul)
Informaţii pentru cazurile de accident de circulaţie
În caz de accident uşor, completaţi, împreună cu cealaltă parte, formularul tip pus la dispoziţie de societăţile locale de asigurări, privind producerea accidentului. Notaţi elementele de identificare ale celuilalt autovehicul implicat în accident şi ale societăţii de asigurare a acestuia.
Dacă în urma accidentului există răniţi, chemaţi poliţia locală, după ce aţi acordat primul ajutor. Adresaţi-vă pentru sprijin partenerului societăţii române de asigurări din ţara respectivă care figurează pe Cartea verde. Se recomandă acordarea unei atenţii deosebite pentru rubricile care se completează prin simplă bifare.
Păstraţi documentele de plată până la întoarcerea în ţară, pentru a le prezenta societăţii de asigurare.
Telefoane utile pentru informaţii privind traficul sau conduita în caz de accident:
Serviciul de urgenţe al poliţiei: 113
Serviciul de informaţii trafic (Viaggiare informati) 1518
Reglementări vamale
Nu există controale la graniţele interne, dintre statele semnatare ale Acordului Schengen: Austria, Belgia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria, precum şi Islanda, Norvegia şi Elveţia (ultimele trei nefiind membre ale UE).
Din motive de ordine publică, sănătate publică sau de securitate naţională, la graniţele interne ale UE se pot introduce controale, pentru perioade limitate.
Sumele cu valori mai mari de 10.000 de euro se declară obligatoriu la autorităţile de frontieră italiene – sancţiunea la contravenţie este confiscarea şi plata unei amenzi procentuale din suma respectivă.
Detalii suplimentare privind regimul vamal aplicat de autorităţile italiene pot fi obţinute prin intermediul paginii web a Autorității Vamale (https://www.agenziadoganemonopoli.gov.it/portale/).
Regimul medicamentelor
Sunt excluse atât la intrare cât şi la ieşire drogurile de orice tip şi substanţele dopante.
Atenţie! Nu luaţi cu dumneavoastră decât cantităţile necesare de medicamente.
Vă recomandăm să aveţi la dumneavoastră reţeta medicului pentru medicamentele care depăşesc sfera celor uzuale.
Antibioticele nu se eliberează decât pe bază de reţetă.
Regimul animalelor de companie
Pentru spaţiul UE, aveţi nevoie de procurarea paşaportului european pentru animalele de companie. Acest document se poate procura de la medicul veterinar şi trebuie să conţină informaţii despre vaccinarea antirabică.
Animalul trebuie identificat printr-un microcip electronic.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
