Cel de-al doilea eveniment este aducerea Crucii de la perşi în anul 629. Împăratul bizantin Heraclius a depus-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălţat-o în văzul credincioşilor.
În popor, această sărbătoare se mai numeşte şi Ziua Crucii şi este considerată dată ce vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei. Conform tradiţiei populare, de ziua Crucii se închide pământul, care ia cu sine insectele, reptilele şi plantele ce au fost lăsate la lumină în primăvară.
Se sfinţesc busuiocul, mentă, maghiranul şi cimbru, considerate plante magice
Tot în această zi, preotul sfinţeşte via şi butoaiele de vin, pentru ca şi în viitor gospodarul să se bucure de o recoltă bogată. Strugurii din ultima tufă de vie nu trebuie culeşi acum. Ei trebuie păstraţi că ofranda pentru păsările cerului şi de aceea se numesc, în limbaj popular, strugurii lui Dumnezeu. În serile culesului, podgorenii fac focuri din viţă uscată, în jurul cărora petrec cu mâncare, băutura şi muzica.
Pe 14 septembrie, la biserică se sfinţesc busuiocul, mentă, maghiranul şi cimbru, considerate plante magice. Acestea îi apară pe credincioşi de diverse boli, dar veghează şi asupra păsărilor şi animalelor din ograda. Monedele sfinţite în această zi, păstrate în portofel, alături de o cruciuliţă aduc belşug şi spor în muncă.
De asemenea, se spune că nu este bine să se mănânce usturoi, nuci, prune şi peştele. Este recomandat să se ţină post negru, aspru, pentru vindecarea sufletului şi a trupului. Nu este voie, în ziua Înălţării Sfintei Cruci, să se lucreze, pentru a nu atrage primejdiile.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
