Originară din România, ea a venit în Anglia la 22 de ani și a muncit din greu pentru a-și construi o viață mai bună pentru ea și fiica ei.
„Munca în brutărie nu îmi oferea flexibilitatea necesară și nici salariul suficient de mare”, mărturisește ea conform presei străine. Deși visul ei de a deveni șofer de autobuz părea îndepărtat la început, o conversație cu un prieten care dorea să urmeze aceeași cale i-a deschis orizonturile.
„Am început să mă gândesc și eu la asta. Era o oportunitate de a schimba lucrurile în viața mea,” spune ea.
Procesul de formare pentru a deveni șofer de autobuz în Londra a fost unul riguros. A durat aproximativ cinci luni, timp în care a trebuit să absolve un curs de formare PCV, un examen teoretic, un test practic de conducere de patru ore și un examen de percepție a pericolelor.
„A fost o provocare, dar mi-a plăcut fiecare moment,” adaugă ea. A reușit să treacă toate examenele din prima încercare, un lucru rar întâlnit printre colegii ei.
Cât câștigă un șofer de autobuz în Londra
Acum, ca șofer de autobuz, câștigă aproximativ 33.000 de lire sterline pe an, ceea ce îi permite să-și susțină familia și să aibă o viață confortabilă. Lucrează cinci zile pe săptămână, având posibilitatea de a face ore suplimentare.
„Tarifele sunt mai mari pentru turele de noapte și dimineață devreme, iar eu am preferat să lucrez de la mijlocul dimineții până după-amiaza târziu. E bine pentru mine și pentru familia mea,” explică ea.
Traseul pe care îl conduce o duce de la Queensbury Morrisons, în nord-vestul Londrei, până la Meadfield, având 19 stații pe parcurs. În ciuda provocărilor de a naviga pe străzile înguste și aglomerate ale Londrei, femeia afirmă că îi place să conducă și găsește liniște în acest lucru. „Condusul mă relaxează. E ca și cum m-aș conecta cu orașul,” spune ea.
Relația cu pasagerii
Una dintre cele mai mari dificultăți ale acestei meserii este gestionarea situațiilor tensionate cu pasagerii.
„Când autobuzul întârzie, pasagerii devin adesea stresați și pot să-și piardă răbdarea,” explică ea. În astfel de momente, este esențial să își mențină calmul.
„Am învățat să îmi separ viața personală de cea profesională. Nu pot controla traficul sau întârzierile, așa că îmi las grijile acasă și mă concentrez pe drum,” adaugă ea.
Un alt aspect interesant al muncii sale este modul în care se ocupă de pasagerii care refuză să plătească.
„Dacă cineva nu plătește, nu forțez situația. Activăm un buton special care trimite o alertă la Transport for London. E un sistem de siguranță,” spune ea. Acest lucru îi permite să rămână în siguranță, în timp ce se ocupă de pasagerii care nu respectă regulile.
Inspirația pentru viitor: O voce pentru alte femei
Pe parcursul carierei sale, românca a câștigat respectul colegilor și pasagerilor.
„Ceea ce îmi place cel mai mult este să îmi cunosc pasagerii obișnuiți. Dacă lipsesc, mă întreabă unde am fost,” spune ea cu un zâmbet. A învățat chiar limbajul semnelor pentru a putea comunica mai bine cu pasagerii cu probleme de auz, demonstrând un angajament puternic față de comunitatea pe care o deservește.
Îngrijorările legate de a fi o femeie într-o meserie considerată a fi „de bărbați” au dispărut.
„La garajul meu, colegii sunt ca o familie. Uneori, durează 20 de minute să plec după ce mi-am terminat tura, pentru că ne petrecem timpul povestind,” adaugă ea.
Pandemia de COVID-19 a fost un moment dificil, dar ea este recunoscătoare că a trecut.
„A fost greu să port o mască toată ziua și să ne asigurăm că pasagerii respectă distanțarea socială. Mă bucur că acea perioadă a trecut,” încheie ea, cu speranța de a continua să inspire și alte femei să îmbrățișeze meserii neobișnuite.
Povestea acestei românce este un exemplu de curaj și perseverență, demonstrând că nu există limite pentru cei care își doresc să își schimbe viața și să-și urmeze visurile.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
