„Scriu cu ciudă și de ciudă, dar o să explodez dacă nu las asta aici acum când Cristina Topescu e subiect de breaking news. Nu mă uit la televizor, dar pun pariu că la ora asta e întrecere de superlative la adresa ei pe absolut toate televiziunile din România.
În vara lui 2018, după ce publicasem cartea, m-a sunat Cristina. Mă invita să vorbim despre lansare la emisiunea pe care o avea la o televiziune online. Bucuroasă că o aud, și mai bucuroasă de perspectiva revederii, am acceptat imediat invitația și i-am cerut coordonatele. (...) Apoi m-a rugat să vin cu farduri de acasă pentru că nu are cine să ne machieze.
(...) Revederea a avut loc într-o cameră spațiu de depozitare de prin Adevărul Holding unde ne-am machiat și ne-am tapat reciproc părul în creștet, cu cascadă de râsete pentru că, citindu-mi cartea, descoperise că aveam aceeași obsesie pentru volum la rădăcină. (...) Eu i-am mărturisit cât a contat pentru mine prima noastră întânire, în 1999, când ea mi-a complimentat timbrul vocii, la rândul ei ea mi-a spus că o inspir și că se gândește foarte serios să scrie și ea o carte.
„Am înțeles atunci dimensiunea singurătății ei“
Am stat mult de vorbă în seara aia off, on și iarăși off air, ore în șir despre părinții noștri, șefii noștri, drumurile noastre întortocheate și am înțeles atunci dimensiunea singurătății ei. La despărțire s-a scuzat din nou pentru toate neajunsurile legate de producție, audiență și îmi spunea plină de speranță că s-ar putea să fie preluat și de cabliști acest Canal 33. I-am spus că accept oricând onorată invitația ei, în orice condiții, fie și dacă emitem doar pentru vecinii de pe scara ei de bloc. A râs.
Când m-am întors acasă eram foarte încărcată, simțeam un amestec de compasiune și furie care mă înnebunea. Fusese foarte greu de suportat să o văd pe Cristina Țopescu atât de chinuită încercând să producă o emisiune, să-și împlinească astfel menirea ei, care, categoric, a fost să vorbească publicului larg. De ce n-a mai fost loc pentru un om ca ea în nicio televiziune din România? De ce făcea voluntariat la un radio încercând să găsească singură niște sponsori? Poate reflectăm un pic și asupra acestor aspecte în aceste zile când vom avea tupeul să afirmăm că ne va lipsi.
Am început imediat să creionez un format tv pe care să-l facem împreună. Nu i-am spus. Aș fi vrut să am ceva concret. Măcar un sponsor ca să ne facem emsiunea pe net dacă tot nu aveam semnale favorabile dinspre televiziuni. Apoi a murit tatăl ei, au venit altele și peste mine, după care am decis și eu să renunț să-mi mai caut locul și să-mi inventez formatul potrivit în televiziune. Deși Cristina spera că o să mă răzgândesc.(...)
Dumnezeu să o ierte! Și pe noi!“, a scris jurnalista Sanda Nicola pe pagina ei de Facebook.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
