Precizările CRJ vin, potrivit reprezentanţilor Centrului, în urma informaţiilor apărute în mass-media referitoare la pornografia din spitalele de psihiatrie şi la sedarea abuzivă a copiilor din sistemul de protecţie specială şi având în vedere lipsa unei reacţii din partea instituţiilor abilitate.
„Medicii pedopsihiatrii au prescris medicaţie psihotropă în cote alarmante copiilor din sistemul de protecţie specială şi de cele mai multe ori la cererea îngrijitorilor acestora şi nu a reprezentantului lor legal. (...) Datele puse la dispoziţie de ANPDCA la cererea CRJ ne indică un număr de aproximativ 6.000 de beneficiari ai sistemului de protecţie specială cărora le-au fost administrate neuroleptice, din totalul de 9.000 diagnosticaţi în anul 2018. De asemenea, aproape un sfert dintre ei au fost internaţi într-un spital de psihiatrie din România în acelaşi an. Aproape 400 au fost internaţi de mai mult de trei ori la psihiatrie în acelaşi an, iar, dintre aceştia, 150 au fost spitalizaţi pentru mai mult de o lună. Cifrele acestea, dar şi rapoartele publicate de CRJ în ultimii 16 ani ne indică faptul că medicaţia este utilizată pentru a controla stările şi comportamentul copiilor şi mai puţin pentru a trata sănătatea lor mintală. Cu alte cuvinte, medicaţia psihiatrică este folosită ca substitut al nevoii de afecţiune a copiilor din sistemul de protecţie specială, dar şi ca metodă de pedeapsă a acestora”, menţionează CRJ.
Întrebări pentru autorități
Potrivit scrisorii, Ministerul Sănătăţii este autoritatea competentă pentru organizarea şi controlul activităţii de ocrotire a sănătăţii mintale a populaţiei, de apărare a sănătăţii mintale, în special cu privire la abuzul de substanţe psihoactive, violenţă şi pornografie şi de prevenire selectivă prin realizarea de programe destinate grupurilor de populaţie cu risc semnificativ mai mare decât restul populaţiei de a dezvolta tulburări psihice.
Semnatarii scrisorii întreabă autorităţile „cine şi unde a sesizat privarea arbitrară de libertate a copiilor într-un spital de psihiatrie, contenţionarea chimică a copiilor cu dizabilităţi, cu episod depresiv, autism, ADHD sau cu tulburări de conduită”.
„Câte situaţii de abuz de acest tip sau rele tratamente au fost raportate de asistenţii sociali, medicii şi psihologii angajaţi ai acestor instituţii. De câte ori angajaţii acestor instituţii sau asistenţii maternali profesionişti s-au plâns de lipsa de cunoştinţe sau de servicii de specialitate în domeniul gestionării comportamentelor dificile sau a episoadelor depresive întâlnite la copii instituţionalizaţi? Ştiut fiind că toţi copiii care sunt luaţi în plasament prin DGAPSC şi apoi transferaţi din centrul de plasament în asistenţă maternală, din nou acasă şi înapoi în centrul de plasament sau în casa de tip familial - prezintă un risc crescut la dezvoltarea unor tulburări emoţionale şi sunt în risc de a primi unul sau mai multe medicamente neuroleptice - în câte situaţii directorii DGASPC, în calitate de reprezentanţi legali ai copiilor, au supravegheat măsurile dispuse cu privire la aceştia şi au cerut ajutor de specialitate din partea ANPDCA şi a MS?", întreabă reprezentanţii CRJ.
Discrepanţe între numărul copiilor raportat de DGASPC şi cel raportat de spitalele de psihiatrie
CRJ susţine că există mari discrepanţe între numărul copiilor raportat de DGASPC şi cel raportat de spitalele sau secţiile de psihiatrie.
„Ne spuneţi dumneavoastră, doamnă ministru a Sănătăţii, la ce concluzie aţi ajuns referitor la aceste discrepanţe? După 16 ani de vizite de monitorizare inopinate în spitale de psihiatrie şi centre de tip rezidenţial, rapoarte şi recomandări în domeniu, Centrului de Resurse Juridice i-aţi revocat autorizaţia de acces în instituţii: de ce nu mai este permisă intrarea ONG-urilor, ce anume este de ascuns?”, semnalează CRJ.
„Vă rugăm să verificaţi”
Conform CRJ, numai aproximativ 2,4% dintre beneficiarii sistemului de protecţie specială au beneficiat de servicii de psihoterapie, dar „nu reiese că ar fi fost prescrise sau furnizate în cadrul spitalelor de psihiatrie sau centrelor de sănătate mintală comunitare”.
„Vă rugăm să verificaţi cum a fost obţinut consimţământul reprezentantului legal al copiilor, în speţă directorii DGASPC, cum se realizează supravegherea tratamentului mai ales la cei cu dizabilităţi intelectuale aflaţi în imposibilitatea de a se plânge sau de a sesiza abuzurile (monitorizarea ratelor şi a dozelor de prescriere; de pildă în judeţul Gorj, DIICOT investighează depăşirea acestor doze pentru mai mulţi ani), cum se obţine a doua opinie, cum se realizează evaluarea independentă, cum este consultată familia copiilor şi cum sunt informaţi adecvat toţi cei care interacţionează cu beneficiarii sistemului de protecţie specială a copilului (rolul şi folosirea tratamentelor psihotrope pentru clinicieni, îngrijitorii şi familiile de plasament sau asistenţii maternali profesionişti)”, se mai spune în scrisoare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
