Credincioșii îl celebrează în 26 octombrie pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, martir creștin din veacul al III-lea, care a trăit în vremea împăraților Maximian și Dioclețian. Sărbătoarea mai este cunoscută în popor și sub numele de Sânmedru ori Sâmedru.
Sărbătoarea Sfântului Dumitru este asociată cu moartea naturii, cu sosirea iernii și a frigului. Conform datinei, Sfântul Dumitru este omologul Sfântului Gheorghe și de asemenea, Sfântul Dumitru este patronul păstorilor și garantul soroacelor. La Sfânt Dumitru căldura intră în pământ și gerul începe să-și arate colții. Dacă Sfântul Gheorghe are grijă ca la ziua lui să fie codrul înverzit, Sfântul Dumitru are grijă să-l facă negru, adică să-l desfrunzească.
În ziua Sfântului Dumitru sunt aprinse multe focuri, focuri speciale cunoscute în popor ca Focul lui Sumedru. Acestea ar avea rol purificator și protector și ar ține la distanță fiarele codrilor. Totodată se crede că morții vii se încălzesc la aceste focuri. Cei tineri sar peste foc, chiuie și joacă, în speranța că se vor căsători în curând, iar bărbații scot tăciuni din foc și îi aruncă spre livezi pentru ca anul următor să aibă recoltă bogată de fructe.
În gospodării, femeile au datoria de a împărți copiilor fructe uscate, mere, nuci, covrigi și în unele zone se împarte pentru sufletul celor morți grâu fiert în lapte. În biserici sunt ținute slujbe speciale și se împart merinde.
De Sfântul Dumitru se lichidează toate împrumuturile vechi și se fac altele noi
Sfântul Dumitru, Izvorâtorul de mir, renaşte obiceiuri frumoase în diferite zone din ţară. În Bucovina, de exemplu, cine seamănă usturoiul după Sânmedru va avea parte în anul următor numai de pagubă. În Oltenia se spune că numai dacă respecţi toate tradiţiile sărbătorii vei fi protejat de necazuri şi alte primejdii. Oamenii de la ţară respectau sperstiţiile pentru a-şi porteja animalele de lupi.
Un alt obicei al zilei de Sfântul Dumitru se întâlnește în Dobrogea. Mai mulți flăcăi se întrunesc la o casă, de unde pornesc apoi prin sat cântând din fluiere și cavale, între ei se află și un fecior îmbrăcat ca o cadână, astfel capătă bacșișuri. Obiceiul se mai numește și „datina Saiegiilor”.
Potrivit credinţei populare, Sfântul Dumitru este ziua lichidării tuturor socotelilor – chirii sau împrumuturi – făcute cu şase luni în urmă, dar şi încheierea altora noi.
De sărbătoarea Sfântului Dumitru, sau Sâmedru, există și superstiții legate de vreme și de iarna ce va urma. Se crede că dacă în noaptea Sfântului Dumitru e lună plină și cerul e senin, iarna va fi bună, iar dacă e lună plină și cerul e acoperit de nori, dacă plouă sau ninge, iarna va fi aspră, cu zăpezi grele. De asemnea, dacă e vremea aspră, va fi iarna bună, în timp ce alții zic că de va fi la Sumedru vremea bună, toamna va fi lungă și frumoasă.
Tot în noaptea de Sfântul Dumitru, ciobanii pândesc unde dorm oile și, dacă dimineața se va scula întâi o oaie albă și va pleca în jos, iarna va fi grea, însă dacă se va scula o oaie neagră și va pleca în sus, iarna va fi ușoară.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
