Conform cercetării, rata inflaţiei îi afectează în principal pe cei cu venituri minime şi mici, motiv pentru care trebuie gândite măsuri complementare majorării salariilor în urma implementării Directivei, "pentru protejarea celor cu venituri acum ceva mai mari, dar tot mici raportate la distribuţia salariilor în economie".
În ceea ce priveşte posibile efecte adverse ale majorărilor salariale de la 1 ianuarie 2025, statistic, majorarea salariului minim brut pe ţară se reflectă în cel puţin unul dintre următorii trei indicatori: creşterea şomajului, scăderea profitabilităţii firmelor care au angajaţi cu salariul minim brut, majorarea preţurilor (inflaţie), arată cercetarea.
"Se observă astfel că, în orizontul ultimilor 4 ani (2020-2024), rata şomajului nu este corelată cu majorările de salariu minim brut, o posibilă explicaţie fiind piaţa strânsă a forţei de muncă (dificultatea angajatorilor de a obţine personalul de care au nevoie pentru a-şi desfăşura activitatea), de unde putem trage concluzia că majorările de salariu minim brut din perioada 2020-2024 nu s-au transmis într-o majorare a ratei şomajului. Prin urmare, putem estima că noua majorare a salariului minim brut pe economie în urma aplicării Directivei se va transmite mai degrabă în rata inflaţiei, şi nu în şomaj. Or, cum rata inflaţiei îi afectează în principal pe cei cu venituri minime şi mici (ale căror venituri deşi cresc, în urma majorării ratei inflaţiei puterea de cumpărare nu urmează ritmul de creştere a veniturilor), trebuie gândite măsuri complementare majorării salariilor în urma implementării Directivei, pentru protejarea celor cu venituri acum ceva mai mari, dar tot mici raportate la distribuţia salariilor în economie", se menţionează în analiza despre "Transpunerea în România a Directivei 2041/2022 privind salariile minime adecvate", semnată de economiştii Radu Soviani şi Laura Braşoveanu.
Potrivit raportului, în aceste condiţii (translatarea în inflaţie, respectiv spirala salarii-preţuri) este necesar de gândit, pe termen mediu şi un alt instrument pentru a asigura un trai decent, nu doar adecvarea salariului minim (la condiţiile economice naţionale), pentru care Directiva este un prim pas, spre exemplu, tranziţia dinspre "salariu minim garantat în plată'' spre "salariu de trai'' (eng. living wage).
"Un "salariu de trai'' ar trebui să aibă un nivel care să ofere un standard decent pentru un salariat şi familia sa. Asta înseamnă că trebuie să fie suficient pentru a acoperi nevoile de bază (hrană, apă, adăpost, haine, transport) şi să includă şi un venit discreţionar, care să permită şi oamenilor cu cele mai mici salarii să economisească pentru evenimente neprevăzute", susţin economiştii.
De ce creșterea salariului minim brut se vede în prețuri
Cercetarea arată că principala vulnerabilitate care poate fi identificată în urma aplicării Directivei este amplificarea unei spirale salarii-preţ (o bună parte din salariaţi vor avea salarii mai mari, iar angajatorii lor vor încerca să translateze în preţurile bunurilor şi serviciilor oferite aceste majorări, rezultând preţuri chiar şi mai mari).
"O astfel de vulnerabilitate poate fi limitată prin utilizarea unui mix eficient de politici economice, astfel încât, celelalte politici din mix (politica monetară, politica fiscală şi de venituri, politica ajustării structurale) să compenseze acest risc", se mai precizează în raport.
România a ales, prin transpunere Directivei, o valoare de referinţă "orientativă'' de 50% din câştigul salarial mediu brut (şi nu median), în linie cu ceea ce observăm în prezenta cercetare că au făcut statele cu salarii mici.
Ca salariu minim nominal, România s-a aflat permanent între cele 25% state cu cele mai mici salarii minime dintre cele 22 de state ale Uniunii care au reglementat un salariu minim. Până în iunie 2024, doar Bulgaria avea un salariu minim mai mic, iar de la 1 iulie 2024, odată cu majorarea la 3.700 de lei, salarii minime mai mici decât în România sunt în Bulgaria, Ungaria şi Letonia, aşa cum arată cercetarea.
Guvernul a aprobat, în iunie, Legea privind stabilirea salariilor minime europene, prin care se asigură transpunerea în legislaţia naţională a Directivei (UE) 2022/2041 privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană.
Salariul minim european este prevăzut, de asemenea, şi în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, Jalonul 392, potrivit căruia salariul minim brut pe ţară garantat în plată se va stabili în baza unui mecanism obiectiv, bazat pe o formulă clară, în consultare cu partenerii sociali.
Salariul minim brut pe ţară garantat în plată va fi actualizat anual, în funcţie de puterea de cumpărare, nivelul general al salariilor şi distribuţia acestora, rata de creştere a salariilor şi productivitatea muncii la nivel naţional. Adecvarea acestui venit minim presupune ca salariul să nu fie mai mic de 50% din câştigul salarial mediu brut. În plus, proiectul de lege presupune întărirea rolului pe care îl au sindicatele şi patronatele.
De asemenea, se prevede că Directiva (UE) 2022/2041 se va aplica tuturor categoriilor de salariaţi, indiferent dacă aceştia îşi desfăşoară activitatea în baza unui raport de muncă, raport de muncă cu caracter special (contract de mandat, contract de management, contract de activitate sportivă etc.) sau raport de serviciu.
Proiectul de act normativ mai prevede adoptarea unui plan de acţiune pentru promovarea negocierilor colective, pentru creşterea accesului salariaţilor la drepturi salariale negociate colectiv şi la o acoperire a protecţiei prin contracte colective de muncă sau acorduri colective de muncă.
Se prevede, de asemenea, sancţionarea nerespectării dispoziţiilor privind garantarea în plată a salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, stabilit prin act normativ sau a nivelului salarial minim stabilit prin contractul colectiv de muncă aplicabil, cu amendă de la 3.000 de lei la 5.000 de lei pentru fiecare persoană căreia nu i s-a garantat în plată salariul minim brut.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
