Guillaume Osier și Fofo Senyo Amétépé de la Statec explică de ce anumite grupuri de populație sunt mai expuse riscului de sărăcie decât altele.
Aproape 29 la sută din populația comunității portugheze din Luxemburg nu are un venit care să îi permită să trăiască în mod demn. Acest lucru reiese dintr-un raport prezentat recent de Guillaume Osier, șeful departamentului "Condiții de viață" din cadrul agenției de statistică Statec. Potrivit raportului, aceste persoane au un venit mediu lunar mai mic de 2.247 de euro, ceea ce corespunde la 60% din nivelul mediu de trai al întregii populații.
În rândul luxemburghezilor, proporția de persoane expuse riscului de sărăcie este mai mică. Aceasta reprezintă o treime (11,6%) din cea a portughezilor. Acest lucru reiese din raportul "Travail et conditions de vie 2023" - "Condiții de muncă și de viață 2023" prezentat recent de Statec.
"Rata sărăciei în rândul populației s-a stabilit la 17,4%", spune Osier. Concret, acest lucru înseamnă că, într-una dintre cele mai bogate țări din lume, aproximativ 108.000 de persoane sunt expuse riscului de sărăcie. Proporția copiilor expuși riscului de sărăcie este și mai mare, de peste 22 la sută. "Familiile cu copii au un nivel de trai mai scăzut, ceea ce înseamnă că copiii sunt mai expuși riscului de sărăcie", continuă Osier.
Guillaume Osier este șeful departamentului Condiții de viață la Statec.
Luxemburgul, cea mai bogată țară a Europei, are o rată a sărăciei la egalitate cu România
Fără sprijin social, situația ar fi și mai catastrofală. "Rata de risc de sărăcie este de 26% dacă nu se iau în considerare transferurile guvernamentale", adaugă cercetătorul Fofo Senyo Amétépé. Așadar, prestațiile sociale reduc rata sărăciei cu nouă puncte procentuale - iar efectul ar putea fi și mai mare. "Mulți oameni nu profită de aceste beneficii pentru că nu știu că ele există", explică expertul.
Marele Ducat are cea mai mare rată de risc de sărăcie din Regiunea Mare. "În comparație cu țările vecine, Luxemburgul are cele mai slabe performanțe, cu cea mai mare rată a sărăciei", spune Fofo Senyo Amétépé. Dar cum poate fi explicat acest fenomen în țara cu cele mai mari salarii din Uniunea Europeană? "Luxemburgul a cunoscut o creștere economică puternică, iar în toate țările creșterea duce la inegalitate", explică Guillaume Osier.
În plus, există un fenomen și mai îngrijorător: proporția ridicată a așa-numiților "lucrători săraci". Aceștia sunt lucrătorii care riscă să ajungă în sărăcie în Marele Ducat. "La acest indicator, Luxemburgul are performanțe foarte slabe și, cu o rată a sărăciei de 12,9%, se află la același nivel cu România", explică expertul.
Sectorul construcțiilor este deosebit de afectat. Aici, 16 la sută dintre angajați nu au un venit care să le asigure o viață decentă. Urmează sectorul hotelier, cu 14 la sută, și cel al sănătății, cu zece la sută dintre lucrătorii săraci.
Cu toate acestea, salariile mici nu sunt singura explicație pentru această problemă. "Poate că acești oameni nu au salarii foarte mici, dar au familii numeroase și veniturile lor nu sunt suficiente pentru a menține un nivel de trai satisfăcător", spune Guillaume Osier.
Analizând diferiții factori ai sărăciei, cum ar fi venitul gospodăriei, consumul și activele, rata sărăciei este de 3,9%, față de 7,3% în anul precedent. Rezervele financiare ridicate ale familiilor care trăiesc în Luxemburg contribuie, în medie, la reducerea riscului de sărăcie, măsurat prin rata sărăciei multidimensionale. Statisticile Băncii Centrale a Luxemburgului confirmă acest lucru. Gospodăriile sărace întâmpină dificultăți în a economisi bani, deoarece cheltuielile obligatorii absorb o mare parte din bugetul lor.
Povara costurilor cu locuințele crește puternic
Studiul "Travail et conditions de vie" arată, de asemenea, că povara costurilor de locuință a gospodăriilor a crescut cu zece puncte procentuale în doar cinci ani. "Între 2017 și 2022, povara medie a costurilor a crescut de la 20% la 30,2%", spune Fofo Senyo Amétépé. Dar există și grupuri pentru care factura costurilor locuințelor este semnificativ mai mare. Pentru familiile cu cele mai mici venituri, aproximativ 60% din venituri se duc pe costurile locuinței.
În cazul gospodăriilor cu chirie, această proporție scade la 54%. Persoanele sub 65 de ani care locuiesc singure cheltuiesc în medie 44% din venitul lor pentru locuință. Aceste trei grupuri de persoane cheltuiesc cel mai mult pentru locuințe în Luxemburg.
Nouă din zece gospodării raportează cheltuieli ridicate pentru locuințe în 2022. Acest lucru este valabil pentru aproape toate tipurile de gospodării, inclusiv pentru 82% dintre cele mai bogate și 91% dintre cele mai sărace gospodării.
Analizând facturile lunare ale familiilor, costurile fixe reprezintă în medie o treime din venituri. "Două treimi din acestea sunt costurile cu locuința", adaugă Guillaume Osier. Analizând doar costurile rămase, "rata de risc de sărăcie este de 21%, ceea ce înseamnă că inegalitățile se agravează atunci când sunt luate în considerare toate cheltuielile de mai sus".
În familiile cele mai sărace, suma rămasă pentru a trăi este foarte mică: aproximativ 1.100 de euro pe lună. "Dacă adăugați cheltuielile necesare, cum ar fi mâncarea și îmbrăcămintea, vă aflați cu mult sub această sumă", subliniază Guillaume Osier. O cifră care poate explica de ce oamenii se plâng că au din ce în ce mai puțini bani, în timp ce venitul mediu este în creștere.
Salariul mediu în Luxemburg echivalentul a 20.000 lei
Statec estimează că nivelul de trai mediu al locuitorilor din Luxemburg a crescut cu 7,7%, de la 3.745 de euro în 2021 la 4.032 de euro în 2022.
"În interviurile pe care le-am realizat pentru acest raport, oamenii spun că este din ce în ce mai complicat să ajungi la sfârșitul lunii (cu bani, n.r.). Dar cifrele arată că venitul mediu este în creștere. Acest lucru poate părea contradictoriu, dar poate fi explicat prin costurile fixe ridicate. Ceea ce le rămâne oamenilor nu este prea mult", explică Fofo Senyo Amétépé.
Dar oare inflația afectează pe toată lumea în mod egal? Este adevărat că gospodăriile cu venituri mici au fost cele mai afectate de creșterea prețurilor la alimente, deoarece acestea cheltuiesc o parte mai mare din buget pentru alimente. Dar gospodăriile mai bogate au trebuit să suporte, de asemenea, povara inflației la alte capitole de cheltuieli. Acesta a fost cazul, de exemplu, al întreținerii și reparațiilor locuinței și al călătoriilor. Acest lucru s-ar putea datora penuriei cauzate de pandemie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
