"Scrisoare despre Sorina Pintea, soția mea, către ORICINE!
Astăzi, 5 februarie 2020
Începând cu 28 februarie 2020, ziua în care Sorina m-a sunat și mi-a sus că DNA este la ea în birou, viața ei s-a schimbat radical. Pe parte judiciară, desigur că se vor administra probe și se vor aduce argumente de ambele părți, după care instanța se va pronunța, iar viața personală și profesională sperăm să se refacă la un nivel cât mai decent curând.
Însă în rău s-a schimbat dramatic viața din punctul de vedere al sănătății ei. Sper și rog pe ORICINE! să nu fie o schimbare ireversibilă sau mortală, cum am auzit un jurnalist spunând că ar merita.
Sorina poate păți oricând — dacă reapar sau se intensifică cauzele ce au declanșat dermatomiozită — ceva ireversibil atât din cauza bolii în sine, cât și din cauza creșterii dozelor în tratament (scăderea puternică a capacității de a respira, afectarea inimii până la imposibilitatea de a mai susține circulația sângelui, infecții generalizate pe fond de imunitate minimă, ajungerea în scaun cu rotile din cauza necrozei mușchilor, imposibilitatea de a se mai hrăni independentă din cauza necrozei esofagului, diabet sever etc. și, deces).
O doamnă profesor de la Spitalul Colentina a spus că a avut în toată cariera ei 5 pacienți cu dermatomiozită, din care 2 au murit ... Nu au murit imediat de la diagnosticare. S-au chinuit, s-au tratat, și-am mai revenit, dar, până la urmă ... Și câți medici au expertiză pe o boală care afectează 10 oameni dintr-un milion?! Nu e ca un infarct sau cancer în stadiu terminal în care mori subit sau mai ai x luni de trăit. Nu. Dacă nu funcționează tratamentul sau nu îl adaptezi urgent la deteriorări ale situației tale, te stingi pe picioare treptat, până ajungi paralizat, hrănit prin tub și intubat pentru respirație. Asta se poate întâmpla și în 2 – 3 ani.
Firește că nu orice medic și, cu atât mai puțin un procuror, un judecător sau un polițist pot observa asta sau își pot da seama că ai început ușor-ușor să aluneci pe panta fără de întoarcere. Sorina poate muri acasă, după ce iese din arestul preventiv, înainte să se pronunțe instanța și nimeni nu va fi vinovat, pentru că nimeni nu va știi (eu voi ști!!! și ea va șt!!!, dar ce folos?!) recăderea în boală a început în 28 februarie 2020 și neintervenția prin internare și suport atent, permanent și înalt calificat în zilele imediat următoare sunt cauza morții ei. Sau, doar a unei chinuite vieți în scaun cu rotile cu respirația pe sfert din cât ar trebui, viață care oricum nu durează cât a unui om sănătos.
În fiecare zi din 28 februarie 2020 în arest a început degradarea fizică, pe fondul stress-ului atât psihic (normal), cât și fizic: a dormit 4 ore în intervalul vineri 28 februarie ora 02,00 (moment al nopții în care ia pastila de cortizon zilnic și de la care nu a mai putut dormi în acea noapte a zilei 1 a acuzării; nu vreau să exagerez și să spun că a avut, poate, o presimțire, dar și când avea insomnii de durere tot mai adormea pe la 6-7 dimineața; acum nu; s-a dus la serviciu la 7,45 așa nedormită) – sâmbătă 29 feburarie ora 21,20 (când a dormit în arest prima noapte, după drumul pe timp de noapte Baia Mare – București cu mașina și după judecata cererii de arestare); bineînțeles că stoică cum o știm, nu a spus nimic despre asta anchetatorilor. Iar în boala ei, medicii recomandă regim de 8 ore somn/8 ore activitate/8 ore odihnă, pentru a evita recăderi (reapariții ale simptomelor severe ale bolii).
Sâmbătă, 29 februarie 2020
La instanță, în timp ce se judecă cererea de arestare, i se înroșesc degetele tare (unul din primele semne din toamna ale dermatomiozitei ei). Îmi arătase că începuseră să i se înroșească și în momentul când ne-am luat rămas bun vineri, la plecarea spre bucurești cu mașina parchetului.
Duminică, 1 martie 2020
Avocații îmi spun că Sorina e bine. Ulterior am aflat că nu era. Începuseră să o doară tare mușchii picioarelor, ca în octombrie, când cu greu se mai putea îmbrăca singură, Ea se vaită sau se plânge foaaaarte rar.
Luni, 2 martie 2020.
I se face rău în arest, vine ambulanța repede, îi administrează ceva își revine și refuză să plece cu ambulanța la un spital. Vrea să se țină tare.
Se permanentizează și se intensifică parestezii (amorțeli până spre paralizie) locale la membre continuu, dar trec de la un segment de picior la altul; la fel și la mâini.
La insistențele mele generate de faptul că sâmbătă avea degetele înroșite este dusă la spitalul clinic "Sfânta Maria" (sm). La acest spital doamna prof. dr. Ruxandra Ionescu (doamna profesor) i-a pus diagnosticul în 5 noiembrie 2019 (sau cu câteva zile mai devreme, nu mai știu exact), i-a prescris (după care coordonat) tratamentul și este întreg istoricul medical al pacientei Sorina Pintea. Înainte de a cere avocatul transportul la spitalul SM, am vorbit cu doamna profesor la telefon, i-am spus ce suspiciuni am și mi-a spus că ea, până luni, 9 martie, nu este la spital fiind în carantină acasă ca urmare a sosirii din Italia. Dar a vorbit cu colegii ei de la spitalul SM si o așteaptă pe Sorina și vor face tot ce trebuie și se vor ține la curent reciproc.
Aflu de la televizor că este externată de la spitalul SM în mai puțin de 2 ore de la sosire, înainte chiar ca avocații să ajungă și să își facă formele de vizită.
(Ulterior, miercuri, 4 martie, Sorina mi-a zis că a fost șocată și îngrozită de teama personalului medical față de anchetatori/polițiști. Conferențiarul — colegă cu doamna profesor — la analiza radiologică a esofagului, i-a chemat efectiv pe gardienii care o însoțeau și le-a spus precipitată ceva de genul "vedeți, vedeți și dumneavoastră că are obstrucție pe esofag, da?!", ca să se justifice pentru ce va scrie în foaie Sorinei; să nu aibă cumva reclamații/discuții pe viitor. Tot personalul medical era atât de timorat încât nici nu discutau cu ea și nici măcar nu o priveau, decât fugitiv. Se poate să uiți că ești medic și că trebuie să îți faci datoria față de oricine dacă nu sună cineva înainte să îți atragă atenția în sensul: "Aveți grijă cum procedați să nu cumva să considerăm că ați favorizat-o pe doamna Pintea."? Eu nu cred.)
Seara, avocatul îmi spune că sunt șocați de cât de repede "au scăpat cei de la spitalul SM" de Sorina și că nu înțeleg ce a făcut doamna profesor.
Avocatul merge la Sorina și îmi spune că are acum și tulburări de înghițire.
Aici, practic, s-a rupt filmul pentru intervenția corectă și la timp pentru evitarea recăderii dermatomiozitei la Sorina. Apoi, fără suportul specialiștilor care îi cunosc istoricul (doamna profesor și colegii ei de la spitalul SM), sănătatea Sorinei s-a înrăutățit rapid și inevitabilul s-a produs, acum este în dermatomiozită cu recădere, care generată fiind de la început (încă din iulie-august, deci) de stress și oboseala (nu de alte cauze, cum ar fi cancerul sau virușii), odată ce revine factorul declanșator, atâta timp cât acesta se menține, tratamentul șoc, oricare, are foarte puține șanse de a duce la recuperare sau la oprirea decesului.
În loc să o interneze, așa arestată cum era, să îi facă analizele complete o dată, după care să le repete a doua zi, după odihnă, după care să le interpreteze în echipă multidisciplinară cum e normal și s-a și întâmplat până acum: reumatolog (specialistul nr. 1 în autoimune), pneumolog, cardiolog, hematolog (care e singurul care poate administra imunoglobuline, de exemplu), psiholog (care poate reduce stresul pentru ca tratamentul să fie mai eficace sau să nu fie ineficace).
Aici procurorii trebuiau să nu intervină deloc sau să se asigure că personalul medical face totul pentru ca pacientul să fie corect tratat. Credeți că asta s-a întâmplat?
Marți, 3 martie 2020
Este dusă în cătușe, bruscată și expusă umilirii publice la o policlinică a MAI cu competențe spre 0 în boala ei, pentru că măcar atât să mai facem. Consultul este neurologic și psihiatric, pentru că, probabil l-a prescris conferențiara cea îngrozită de luni. Nu asta trebuie urmărit în boala ei, după cum știe orice specialist. În loc de internare, i se accentuează stresul la maxim pentru că este cărată de colo până colo. La vizita avocatului din acea zi, mi-a spus ulterior, abia s-a târât din celulă până la vorbitor (nu o mai ajută picioarele suficient).
I-au reapărut petele bolii pe frunte (negre) și, de data asta, nu numai într-o parte, ci în ambele părți; plus: sunt tumefiate, umflate (nu au fost așa în august, septembrie 2019).
Miercuri, 4 martie 2020
Mă sună seara și îmi spune plângând că i-a reapărut și vasculita pe picoare (distrugerea vaselor de sânge începând de la periferie și care, fără intevenție urgentă se extinde, putând afecta orice organ, inclusiv sistemul nervos central și periferic).
Joi, 5 martie 2020
Asist cum este omorâtă soția mea, ceas cu ceas prin agresivitatea organelor de urmărire penală și teama medicilor de a interveni.
Și cât bine a făcut Sorina oamenilor și României!
Iar acum nu se găsește un loc în spitalele publice ale României (ea nu a vrut să fie tratată într-un spital privat și nici în străinătate și insistă în acest lucru), pentru Sorina Pintea?!
Boala Sorinei Pintea
...
DERMATOMIOZITA Sorinei Pintea, boală autoimună rară și foarte gravă (ni s-a spus, când am luat-o în derâdere la început, că este mai gravă decât multe forme de cancer) cu care este diagnosticată din 5 noiembrie 2019 era sub control.
La început, a căutat și Sorina pe internet și s-a îngrozit ce a văzut.
Mi-a spus devastată că și-ar dori să supraviețuiască măcar spre 5 ani, limita maximă de supraviețuire de la diagnosticare în dermatomiozită care apărea în anumite recenzii de specialitate, să o vadă pe Simina la școală. Și că nu e drept nici pentru ea, nici pentru mine, nici pentru fetiță să moară așa repede; ar însemna că Simina ar fi abandonată a doua oara.
Ulterior, medicii după ce au eliminat cancerul ca principală cauză a dermatomiozitei și au investigat urgent principalele organe afectate în dermatomiozită: mușchi, esofag, plămâni (la mușchi s-a efectuat o biopsie musculară care a chinuit-o o lună și jumătate după aceea; asta a povestit public că a ținut-o cel mai departe de fetiță, deși erau una lângă alta), au spus că boala nu este foarte avansată, având în vedere că, probabil, nu e mai veche de 3 luni. Mortalitatea de peste 80% este în cazurile diagnosticate după mai mult de 6 luni de la debut.
A ajuns, după tratamentul șoc, aproape insuportabil, cu doze foarte mari de cortizon (1.000 mg x 3 zile la rând) și imunoglobuline + altele, pe linia de plutire; nu numai că se putea mișca din nou, se putea îmbrăca singură din decembrie, dar a și putut duce o viață aproape normală de la finalul lunii ianuarie 2020.
În 28 februarie 2020 mai avea 3 săptămâni de tratament cu cortizon și mâncare fără sare, fără gust. Glumea și spunea că, după alte trei săptâmâni (în care cortizonul în exces este puternic remanent în corp) își va permite prima mămăligă cu brânză sărată de 5 luni încoace.
A respectat la virgulă tratamentul prescris deși o chinuie teribil. De multe ori nu știe ce îi face mai rău: tratamentul sau boala. Dureri greu de suportat (în special nocturne) de oase, de articulații, de mușchi. Amorțeli la limita paraliziei a unor porțiuni de brațe și picioare diferite de la zi la zi, "mă arde tot corpul în interior" și aproape urla.
Până în 28 februarie 2020 și a reușit să își revină cam la 70% din capacitățile ei (încă nu putea să alerge, nu putea să facă o genoflexiune, transpira abundent, avea parestezii (paralizii temporare) ale membrelor etc.
Senzațiile prin care a trecut ca urmare a bolii au fost, în noiembrie 2019, de exemplu:
- Dureri atroce ale mușchilor.
- Imposibilitatea de a se îmbrăca singură.
- Imposibilitatea de a se ridica de pe scaun, nici măcar de a-și așeza picior peste picior.
- Senzații de arsură gravă la degetele de la mâini și pe pielea feței și a capului.
- Tulburări de înghițire.
Boala era în etapa semifinală. Descoperită totuși la timp.
Tratamentul aplicat (șoc cu cortizon și șoc cu imunoglobulină) însă i-a produs suferințe mult mai mari, scăpând, totuși, până astăzi, de efectele secundare grave ale acestuia:
- Senzații de arsură în tot corpul care nu o lăsau să doarmă și nu putea sta întinsă.
- Dureri musculare migratoare acute foarte intense (urla uneori în dormitor).
- Scăderea vederii pentru 1,5 – 2 luni. Am schimbat pentru asta televizorul cu unul de diagonală 1,64 și uneori nu vedea scrisul nici la acesta de la 2-3 metri.
- Imposibilitatea de a participa la multe activități, inclusiv ale fetiței, de frica infecțiilor.
(Tratamentul cu imunosupresoare este specific transplantaților, care îl urmează circa 6 luni pentru a opri atacarea de către sistemul imunitar a organului nou. În dermatomiozită tratamentul cu imunosupresoare durează între 12 și 24 de luni, timp în care orice răceală banală poate însemna moarte, pentru că sistemul imunitar este redus spre minim.)
- Depresii alternate cu stări de nervozitate, ambele gestionate foarte bine, dar cu mari eforturi de Sorina.
- Senzații de cioburi de sticlă înfipte în tot corpul și răsucite (așa mi le descria).
- Noapte de noapte la ora 02,00 tratament.
- Umflarea feței din cauza cortizonului. Deși nu s-a mai atins de sare, din cauza afectării metabolismului s-a umflat foarte tare.
- Ficat intoxicat (a ajuns la transaminaze de 500% față de normal tot în ianuarie 2020).
- Deficit de calciu și transpirații abundente frecvente, în consecință.
- Muuuulte, muuulte altele.
Și la toate acestea se adaugă că nu a mai simțit gust de mâncare normală (cu sare) din 6 noiembrie 2019.
Tratamentul era atent urmărit și adaptat săptâmânal de echipa de medici de la Baia Mare: ... (medicul reumatolog – competent în boli autoimune) și ... (medicul hematolog care gestionează administrarea imunoglobulinelor). Toate acestea sub supravegherea doamnei profesor doctor Ruxandra Ionescu (medicul reumatolog curant de la Spitalul Clinic "Sf. Maria", cu cea mai mare competență din țară în dermatomiozită, care a și a diagnosticat dermatomiozita Sorinei, care a stabilit de la bun început conduita terapeutică a Sorinei și care coordonează administrarea tratamentului Sorinei).
Și, din 29 februarie 2020, brusc, fiind anchetată, reținută și arestată de DNA pentru o acuză de luare de mită de 25.000 sau 35.000 de euro, medicii ei nu mai pot sau nu mai vor să o trateze.
Am văzut că mass media s-a împărțit pe cazul soției mele, al mamei fetiței mele, al Sorinei Pintea - omul între susținătorii partidelor de stânga și cei ai partidelor de dreapta. Ambele tabere spun și lucruri adevărate și lucruri neadevărate. Dar eu rog pe toată lumea să nu uite că sănătatea nu are culoare politică. Așa cum tare mult îi place ei să spună și să-i ajute pe toți indiferent de culoarea politică.
Vă rog cu toată ființa să mă ajutați să o salvez întâi și după aceea să fie tratată medical corect pe soția mea Sorina Pintea.
Eu cred că încă mai poate fi salvată. Dacă medicii se ocupă repede de ea cum trebuie. Din păcate, oricum va trebui să îndure din nou tratamente și terapii șoc, despre care mi-a spus și în ianuarie 2020, după ultima doză de imunoglobulină că nu crede că le mai acceptă sau suportă.
Ovidiu Goga, soțul Sorinei Pintea, cel mai bun om pe care îl cunosc," este mesajul soțului Sorinei Pintea.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
