Camera Civilă și Penală a TSJA, printr-o hotărâre pronunțată pe 6 aprilie, a admis parțial recursul formulat de apărarea comună a celor trei inculpați, o familie formată dintr-un cuplu căsătorit și fiica acestora. Sentința pronunțată la 19 aprilie 2021 de Tribunalul Provincial din Almería a considerat fapte dovedite că E.M. și fiica ei M.M.L., inițial, au creat o structură corporativă cu o serie de firme succesive aparent neconectate, pentru a exploata banii din afacerile de ospitalitate, evitând „în mod repetat” plățile corespunzătoare către Securitatea Socială. Pentru acestea, au fost condamnați pentru neplata asigurărilor sociale.
Mai exact, pentru infracțiunea de înșelăciune, pedeapsa a fost în cele din urmă de trei ani închisoare și o amendă pentru datoriile acumulate de grupul de afaceri (inclusiv dobânzi și angajamente) de 851.748,72 euro, pe lângă pedeapsa privativă de primire subvenții, ajutoare sau stimulente fiscale pe o perioadă de cinci ani. În ceea ce privește sechestrul bunurilor, aceștia fuseseră condamnați la doi ani de închisoare, o amendă de 4.500 de euro și la plata unei despăgubiri de asigurări sociale de 283.916,24 euro plus dobândă.
O structură creată pentru a comite escrocherii
Modalitatea de escrocherie a fost următoarea: mai multe persoane au fost desemnate în firmele familiei drept asociat unic, totodată și administrator - cunoscut drept „front man”-interpus. Astfel, familia care a înființat firmele succesive pentru restaurante, nu avea cum să fie prinsă cu mai multe afaceri întrucât totul era transferat pe numele altor persoane. În acest fel, au reușit să opereze diverse restaurante cunoscute din Almería timp de zece ani, între anii 2008 și 2018, acumulând o datorie la stat de 465.087,34 euro.
Până la opt muncitori s-au mutat de la o firmă la alta. Chiar și unul dintre angajații acestora, un cetățean român, a fost numit „front man” a uneia dintre companii. Dar nu numai atât.
Apărarea a solicitat achitarea
Apărarea a solicitat achitarea, invocând, în principal, faptul că „nu a fost o infracțiune de tăinuire a bunurilor, deoarece nu a presupus diminuarea patrimoniului existent al debitorilor”, precum și prescripția infracțiunii de tăinuire.
Nu s-a luat în considerare prescripția, dar în cele din urmă au fost achitați. Totul pentru că achiziția locuinței a avut loc în octombrie 2011 și cea a autoturismului în anul 2013, date la care datoria la Securitatea Socială era deținută doar de una dintre societățile înființate „dar nu de către pârâți personal, deci bunurile acestora erau atunci imune la acțiunea creditorului”. Cu alte cuvinte, nu s-a considerat dovedit că faptul că locuința familiei și autoturismul au fost plasate pe numele societății patrimoniale ar avea legătură cu săvârșirea de fraudă în afaceri.
Totuși, nu același lucru s-a întâmplat și cu condamnarea pentru înșelăciune, întrucât TSJA concluzionează în sentința sa că „nu a existat nicio încercare de regularizare, amânare sau instaurare a datoriei” iar „neplățile nu se explică prin dificultăți economice”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
