Încă de la prima oră a dimineții, Cissokho, un muncitor imigrant în Spania, trebuia să verifice mai multe mașini. Acesta nu avea ustensilele necesare pentru a ridica mașina în mod corespunzător și a trebuit să se folosească ceva improvizat pentru a introduce mâna înăuntru.
Însă, într-o dimineață, lemnul a alunecat, iar o mașină a căzut peste bărbat, prinzându-i degetul. Când a fost dus la spital, șeful său, imigrant ca și el în Spania, care nu avea nici contract, nici asigurare, l-a obligat să mintă și să spună că "a fost pe un câmp deschis".
Soarta imigranților care muncesc în Spania
În final, angajatorul său, un imigrant bulgar, a încercat să îi cumpere tăcerea și i-a plătit 2.000 de euro ca să uite de deget. Dar Cissokho, după ani de zile în care a fost maltratat la diferite locuri de muncă, situație în care se află mii de români în Spania, a decis să depună pentru prima dată o plângere. Acum nu știe dacă va mai putea să lucreze ca mecanic, dar va trebui să încerce fără deget.
Cazul său este un exemplu de eșec al sistemului spaniol de primire, deoarece, spre deosebire de marea majoritate a imigranților, el are acte și permis de muncă. A fost preluat de serviciile sociale ale primăriei din València și apoi într-un centru din Aldaia, a făcut cursuri, stagii, a primit pregătire, a învățat limba și tot ceea ce i s-a cerut pentru a urma calea pe care trebuia să o urmeze. Dar nici măcar cu asta nu a reușit să scape de exploatare.
"Nu contează dacă am acte, tot mă tratează la fel de rău ca atunci când eram fără acte", se plânge Cissokho într-un interviu acordat din sediul Federației Uniunii Africane din Valencia. Povestea lui este frustrantă, deoarece a trecut prin toate obstacolele birocratice pe care foarte puțini sunt suficient de norocoși să le treacă, dar viața lui nu s-a îmbunătățit.
Eșecul sistemului spaniol de primire a imigranților
Cu toate că avea acte, cursuri, limbă, recomandări și toate celelalte lucruri pe care le oferă sistemul de primire, nu a putut găsi de lucru. Așa că a intrat în economia subterană și, la fel ca cei mai mulți dintre ei, în mediul rural. Însoțitorii săi nu aveau documente sau permise de muncă, iar el avea. Dar nu părea să conteze, pentru că toți stăteau în portbagajul aceleiași dube.
Avea un singur contract, care prevedea un salariu de 1.100 de euro, dar a fost plătit cu puțin peste 900 de euro. Un alt lucru care figura în contract, dar care era o minciună: de luni până vineri. Lucra în fiecare sâmbătă, dar nu era plătit niciodată pentru asta. A fost concediat pentru că a cerut o săptămână de concediu, după mai bine de un an la acel loc de muncă.
Un român a profitat de puterea de muncă a imigrantului
A lucrat în portocale și mandarine. Șeful său - de asemenea, un imigrant, dar de naționalitate română - le-a cerut câte 16 euro pentru drumul cu duba de la stația de autobuz din Jesús (València) până la câmp. Zilele de muncă începeau la răsăritul la apusul soarelui și se terminau când apunea. Cissokho explică faptul că, în funcție de teren și de condiții, dacă ești foarte rapid, poți tăia 30 de coșuri pe zi. Cu alte cuvinte, a lucrat 12 ore pe zi pentru 15 euro pe zi.
El adaugă că, pentru a înrăutăți situația, conturile nu au mai ieșit niciodată la sfârșitul lunii. Din cei 300 și ceva de euro, întotdeauna lipsea ceva. "Făceam socoteala și mereu trebuia să mă plâng pentru că îmi lua 20 sau 30 de euro", își amintește el. Într-o zi au descoperit că unii zilieri erau plătiți în mod egal și fără a calcula prețul pe coș, iar el a reușit să-și convingă colegii de afirmația sa. În cele din urmă, șeful lor a refuzat și au fost nevoiți să se întoarcă pe jos la Valencia cu metroul. Cu și fără acte, aceeași situație.
Acum, Cissokho se recuperează în urma unei operații de amputare a degetului, are puține economii și spune că nu poate aștepta prea mult pentru a se întoarce la muncă, conform presei străine.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
