Oamenii nimănui din Grădinile Picasso sunt îngrijiți de voluntari, care vin adesea și le aduc de mâncare sau haine, pături. Cei mai mulți sunt ei înșiși în situații dificile, dar din puținul lor împart și celor mai puțin norocoși.
Radu, un român în vârstă de 43 de ani care vorbește fluent spaniola a intrat în vorbă cu voluntarii dar i cu reporterii de la laopiniondemalaga. es. El povestește că a venit în Spania unde a lucrat în construcții, ca sudor. A fost apoi grădinar și a mers la cules de măsline. În România nu mai are rude. Părinții lui au murit și el este singur.
„Am depus CV-uri. Într-un an și jumătate nimeni nu a sunat”
Când a trecut pe lângă adăpostul municipal, „înainte de virus”, spune că printr-o asociație a venit cineva care l-a ajutat să-și facă un Curriculum Vitae, „dar într-un an și jumătate nimeni nu a sunat”.
Radu subzistă ca valet în cartier, cu mâncarea pe care voluntarii i-o distribuie și datorită generozității unui vecin care i-a dat pături pentru a rezista frigului.
El cere un loc de muncă, indiferent de durata. - „Cinci luni, trei luni, grădinar, orice. Vreau să muncesc! Oricât, orice!“, le-a mărturisit Radu celor de la Opinion de Malaga.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
