Prietena Mărioarei, Savinca Moldovan, lucrează ca „badantă" pentru consilierul comunal din Alessandria, Paolo Berta, însă în luna februarie a acestui an a fost nevoită să se supună unei intervenții chirurgicale. În urma acestei operații, medicii i-au prescris Savincăi o perioadă de odihnă, iar ea a decis să o petreacă în România, alături de familia ei, transmite publicația locală italiană Radio Gold.
Cea care a venit să o înlocuiască așadar este Mărioara. Deși perioada pentru care trebuia să o înlocuiască era de numai o lună, pandemia, după cum bine știm cu toții, a dat planurile tuturor peste cap. Acum Mărioara a rămas blocată în Italia și riscă să piardă locul de muncă din România, în timp ce Savinca riscă același lucru cu locul ei de îngrijitoare din Italia. Toate astea în ciuda faptului că Mărioara și consilierul municipal au apelat la toate instituțiile competente pentru a le ajuta pe cele două femei să se întoarcă fiecare la locul ei de muncă. Din acest motiv, Mărioara și Paolo Berta au decis să publice scrisoare deschisă de mai jos pentru a face un apel către autorități în acest sens, explicând de asemenea situația lor în detaliu, așa cum a fost ublicată de Radio Gold Italia.
Situație complicată
„Locuiesc în Năsăud, România, și lucrez într-un centru pentru copiii cu autism și alte patologii cognitive severe, o muncă pe care o iubesc și de care mă aflu departe în mod forțat, ca urmare a situației de urgență sanitară. Dar situația mea este complicată și mai mult de unele circumstanțe despre care vă voi vorbi acum.
Eu locuiesc (în Năsăud – n.r.) la o sută de metri de casa lui Savinca Moldovan, de care sunt legată de o lungă prietenie. Iar prietenia cu Savinca m-a adus să trăiesc experiența pe care vreau să o împărtășesc cu voi. Savinca lucrează în Italia, în Alessandria, de mai bine de 10 ani și a asistat-o mai întâi pe Lucia, mama lui Paolo, iar când aceasta a decedat, în 2012, a început să aibă grijă de fiul ei.
(...)
Eu, tocmai în virtutea îndelungatei prietenii cu Savinca, a sensibilității mele, a unei predispoziții la grijă și a încrederii pe care Paolo o plasează în mine de când ne-am întâlnit, o înlocuiesc de câțiva ani, atunci când Savinca are nevoie de o perioadă de odihnă sau trebuie să se întoarcă în România la familia ei, iar eu profit de perioada mea de concediu pentru a mă dedica acestui rol delicat de îngrijire.
În februarie, Savinca a fost supusă unei intervenții chirurgicale după care medicii i-au prescris o perioadă de odihnă adecvată pe care și-a organizat-o alături de familia sa din România. Prin urmare, în această situație, Savinca mi-a cerut ajutorul pentru a-l îngriji pe Paolo și am acceptat să o înlocuiesc o lună. Acum însă atât revenirea Savincăi în Italia, cât și întoarcerea mea în România, sunt blocate din cauza urgenței sanitare, iar perioada de ședere ulterioară aici afectează grav tabloul general al vieții mele, cu riscul de a pierde locul de muncă printre băieții „mei" care îmi lipsesc și care mă așteaptă.
(...)
Savinca a primit actele de cetățenie
Acum, având în vedere că aici mi-am desfășurat „misiunea" cu maxim angajament și devotament, nevoia de a mă întoarce în țară este absolută. Se apropie o perioadă specială și importantă – Paștele ortodox, duminică 19 aprilie – și îmi doresc să-mi pot îmbrățișa din nou familia, să pot să-mi reiau viața și munca între băieții „mei". Evident, cu toate precauțiile necesare impuse de situația actuală.
În sens opus, Savinca așteaptă să facă aceeași călătorie pentru a se întoarce la Paolo, unde ea locuiește și lucrează. În plus, în urmă cu o lună a primit scrisoarea care-i atestă în mod iminent dreptul la cetățenia italiană pe care o va obține după ceremonia de depunere a jurământului.
De această călătorie în două sensuri așadar depind multe povești, multe vieți care așteaptă o rezolvare. Prin urmare, mă adresez celor care pot decide soarta persoanelor, în speranța că vor avea inimă pentru vicisitudinile celor care se confruntă cu situații delicate și dificile, pentru care o soluție devine din ce în ce mai urgentă pe zi ce trece și nu mai poate fi amânată", scrie Mărioara în episotola sa în cre cere ajutor.
„De mai bine de o lună scriem și vorbim cu ambasada italiană, română, slovenă, ungară, unitatea de criză de la Torino și de la Roma, Ministerul de Externe italian și român, fără să reușim să repatriem asistentele mele“, screi Paolo Berta în sprijinul asistentei sale.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
