Am stat de vorbă cu o româncă stabilită în California de aproape 27 de ani, Cristina Puraci, o suceveancă ce a ales viaţa în America alături de soţul ei la numai 18 ani. Cristina este activă în comunitate şi chiar candidează pentru un post de senator. Una dintre priorităţile programului său politic sunt educaţia, domeniu în care lucrează de 15 ani, dar şi combaterea cerşetoriei prin măsuri sociale, menite să integreze oamenii mai bine în societate. Întrebată dacă în tot acest timp cât a făcut voluntariat pentru sprijinirea oamenilor de pe străzile din California a întâlnit şi români, răspunsul Cristinei a fost categoric:
"Nu, chiar deloc. Nu înţeleg mentalitatea aceasta că românii care emigrează sunt jos. Deloc. Locuiesc de 27 de ani în California, în sudul Californiei. E o arie populată, frumoasă, scumpă dar poţi trăi în ea. În California când vii poţi să locuieşti într-o zonă mai ieftină, să lucrezi şi să te ridici. Ai şansa să te ridici dacă munceşti din greu şi mergi la şcoală. Cel puţin în California, niciodată nu am întâlnit un român homeless (fără casă – n. Red.), niciodată nu am întâlnit un român care să ne facă de ruşine în California. Mai ales copiii românilor sunt foarte educaţi. Toţi aplică cel puţin pentru o diplomă de licenţă sau o şcoală profesională.
Românii care au venit aici au deschis business-uri şi au succes, iar copiii au mers la şcoli şi au devenit cineva. Tinerii care au venit din România au mers la şcoli sau lucrează în tehnologie. La biserica de români unde care merg eu, cred că 75% din copii au cel puţin o diplomă de licenţă sau de master. În 27 de ani nu am auzit pe cineva vorbind de rău de un român. Nu a trebuit să mă justific sau să îmi cer scuze că sunt româncă. Toţi au avut numai lucruri bune de spus despre români. Cel puţin aici, în California, cu mândrie poţi să spui că eşti român. Poate care au mai venit prin anii 80’ au avut nevoie de ajutor social dar s-au ridicat pe picioarele lor. Ideea e că dacă vrei să faci ceva în viaţă, trebuie să mergi la şcoală. Asta este mentalitatea românilor din zona noastră", a relatat Cristina Puraci, în exclusivitate pentru ŞtiriDiaspora.
Cristina Puraci: "Niciodată nu am întâlnit un român homeless"
Următoarea curiozitate a fost legată, în mod naural, despre cum trăiesc românii de acolo şi cum rămân conectaţi la rădăcinile lor. O parte dintre românii din California se întâlnesc la o biserică unde nu doar se roagă, ci socializează şi petrec împreună momentele importante, se ajută unii pe alţii şi încearcă să schimbe câteva vorbe în limba lor maternă, pentru a nu uita graiul de acasă. Însă efortul acesta se pierde, susţine Cristina, iar generaţiile tinere de români care se nasc peste hotare au greutăţi tot mai mari la acest capitol.
Jurnalist ŞtiriDiaspora.ro: Românii mai fac sarmale sau cozonac?
Crustina Puraci: "Da. La toate celebrările pe care le avem în biserică întotdeauna avem sarmale şi cozonac. Eu mi-am crescut băieţelul într-o familie tradiţional românească, l-am învăţat româneşte. E greu să îţi păstrezi limba. Dacă nu merg la biserică unde se vorbeşte, mulţi dintre români am observat că pierd limba. A doua sau a treia generaţie nu mai vorbesc. Sau înţeleg ce le spui în română dar nu pot să răspundă. Eu, ca să mă asigur că băiatul meu învaţă româneşte, am predat limba română la biserică. Am apelat la tot felul de trucuri precum 'cine vorbeşte engleză primul, curăţă masa sau pune cumpărăturile la loc'. Copiii noştri îşi cam pierd limba la a doua sau a treia generaţie. E singurul lucru care mă doare. Simt că copiii uită limba", a povestit Cristina, pentru ŞtiriDiaspora.ro.
Ce sărbătoresc românii: 1 Decembrie sau 4 Iulie?
După ce trăiesc cea mai mare parte din viaţa lor peste hotare, românii din diaspora se adaptează în noua lor ţară chiar şi când vorbim de sărbători la nivel naţional. În SUA, spune Cristina, cea mai mare parte dintre români nu au apucat să sărbătorească vreo zi de 1 Decembrie înainte să plece din ţară.
"Cel puţin în comunitatea noastră, în care mulţi sunt veniţi din anii 80’... am plecat la 18 ani. Eu nu prea îmi mai amintesc ce se întâmpla pe 1 Decembrie în România, ca şi copil. Îmi amintesc de 23 August. Dar 4 iulie este mai aproape acum. Motivul pentru care mulţi români de aici celebrează 4 iulie esre pentru că suntem liberi de la muncă, familiile sunt împreună, e vacanţă şi copiii sunt acasă. Pe când, pe 1 decembrie, nu se întâmplă nimic. E o zi normală de lucru", a mai declarat Cristina Puraci, pentru ŞtiriDiaspora.ro.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
