Pentru românii stabiliți în străinătate petrecerea timpului liber alături de oameni cu care să vorbească aceeași limbă îi determină să aleagă participarea la concerte sau alte evenimente artistice unde vin artiști din România, cântăreți, indiferent de stil, sau actori, spectacolele având loc de cele mai multe ori cu ”casa închisă”.
O explicație pentru alegerea românilor de a merge la astfel de spectacole are legătură cu faptul că deși trăiesc de ani de zile în afara țării, se simt ca atunci când stau în două luntre, fizicul e în diaspora, în timp ce cu sufletul sunt încă acasă, unde au lăsat părinții, bunicii sau chiar copiii, în încercarea de a strânge ceva bani și de a le putea oferi acestora o viață mai bună.
De altfel, pentru cei care nu au luat decizia de a face pasul definitiv când pleacă în străinătate, dezrădăcinarea este o problemă cu impact psihologic, valabilă chiar și în rândul celor care se mută într-o altă localitate din țară, unde trebuie să o ia de la capăt, dar care nu se lovesc și de bariera lingvistică.
Câteva dintre principalele obstacole psihologice care împiedică dezrădăcinarea includ:
Teama de necunoscut: Schimbările majore, cum ar fi mutarea într-un alt loc sau abandonarea unui stil de viață familiar, pot induce anxietate legată de ceea ce urmează. Frica de necunoscut face ca oamenii să fie mai puțin dispuși să își părăsească zona de confort.
Atașamentul emoțional: Oamenii se leagă emoțional de locurile în care trăiesc, de comunitățile din care fac parte sau de tradițiile și obiceiurile lor. Acest atașament creează un sentiment de siguranță și stabilitate, ceea ce face dezrădăcinarea dificilă.
Identitatea personală: Multe persoane își construiesc identitatea pe baza mediului în care trăiesc sau a valorilor și tradițiilor pe care le urmează. Dezrădăcinarea poate fi percepută ca o amenințare la adresa identității lor personale, determinând rezistență la schimbare.
Relațiile sociale: Legăturile sociale puternice, cum ar fi familia, prietenii sau colegii de muncă, pot constitui o barieră majoră. Frica de a pierde aceste relații, chiar și temporar, îi poate face pe oameni să evite dezrădăcinarea.
Obișnuințele și rutina: Oamenii se bazează adesea pe rutine zilnice și obișnuințe care le oferă structură și control asupra vieții lor. Ruperea acestor rutine poate genera disconfort și poate face dificilă adaptarea la o nouă situație.
Stigmat social: În unele cazuri, dezrădăcinarea poate veni cu o percepție negativă din partea comunității sau a familiei. Oamenii se tem să fie judecați sau criticați pentru că părăsesc un anumit loc sau că renunță la tradiții apreciate de comunitate.
Dificultăți de adaptare: Persoanele care au dificultăți în a se adapta la schimbări majore pot resimți mai acut disconfortul dezrădăcinării. Teama de a nu se adapta corespunzător la noul mediu sau stil de viață poate frâna acest proces.
În acest context, amestecul de factori psihologici, emoționali, sociali, dar și economici influențează decizia de rămâne sau de a pleca, iar decizia trebuie bine cântărită, puse toate elemente pro și contra, atât pe termen scurt, cât și mediu și lung.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
