"Generalul Neagoe a murit singur la spitalul municipal. A venit un tanar in seara ajunului Craciunului si s-a ocupat de toate. A mers la morga sa-l recunoasca, a primit hainele de la internare, pijamaua, un ceas si portofelul, l-a recunoscut pe general, apoi a plecat. A doua zi a umblat dupa acte, a gasit o companie funerara si a mers la cimitir sa negocieze cu vatafii si groparii.
Apoi a mers la jandarmerie sa anunte ca a murit un general care conform legii are dreptul la onoruri militare. Generalul Neagoe era demult veteran de razboi, general de jandarmi. A refuzat sa se intoarca in Romania cu divizia Tudor Vladimirescu (de fapt condusa de rusi prin Ana Pauker) si s-a ales cu sapte ani in Siberia. Acolo mortii stateau pana in aprilie in curte, stiva, era frig de ingheta jetul cand urinai, asa ca rusii nu se grabeau sa-i ingroape, plus ca erau buni de intimidare. Neagoe a muncit in lagar, si-a facut prieteni, a mancat sapte ani coji de cartofi si a fost campion nemedaliat la lupte.
La masa de Pasti copiii il rugau sa povesteasca din lagar. Imbracat in uniforma lui albastra de general, Neagoe incepea povestea din fiecare an si ca in fiecare an se oprea acolo unde se instala afurisitul ala de nod in gat. Pana si copiii intelegeau si taceau.
Neagoe a iubit in tacere o femeie cu care nu s-a putut casatori decat la 70 de ani si asta mai mult ca s-o cicaleasca. Ea a murit inaintea lui. El a murit singur, dupa ce a zacut trei zile intr-un apartament din Militari. Putina lui agonisire a lasat-o ca bursa fiului unor oameni care l-au vizitat. A murit singur, n-a fost nimeni langa el sa-i spuna ca la varsta lui o pneumonie poate sa-i fie fatala.
Era soare in ziua inmormantarii. Erau cativa oameni si tanarul care i-a organizat de voie, de nevoie, funeraliile. Matusa lui vorbise cu preotul care tocmai termina slujba. Se gandea ca trompeta e un instrument care evolueaza la extreme. De data asta sfasia totul in jur. Trei soldati asteptau nemiscati cu armele pe umar. Trompeta s-a oprit. Au fost cateva secunde de descumpanire. Apoi s-a auzit o comanda si soldatii au tras in aer trei salve. Locotenetul a luat drapelul de pe cosciugul langa care groparii asteptau sa-si implineasca rutina. Tanarul s-a trezit cu drapelul in brate. S-a gandit ca pentru Neagoe drapelul, trompeta, onorurile erau indispensabile. Cumva se bucura ca dupa un eveniment reusit. Dupa ce a plecat toata lumea si-a infundat fata in drapel si a plans. Se gandea ca plange de oboseala dupa doua zile grele, sau poate plangea pentru ca era ceva greu de definit in simbolistica drapelului. In orice caz, oricare i-ar fi fost motivele, nu-i treaba usoara sa te ocupi de inmormantarea unui om singur.
................
Daca te uiti la 2020 in comparatie cu propriile tale asteptari s-ar putea sa iasa prost. Daca te uiti la 2020 prin comparatie cu alti ani ai lumii asteia (cand destinele erau maturate ca frunzele toamna) sau cu alte vieti din jurul tau s-ar putea sa gasesti si motive de bucurie.
Va doresc un an mai bun si nelipsitul La multi ani!", a transmis artisul, pe pagina sa de Facebook.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
