"Tămăduitorul fără de arginți
Acum 27 de ani terminam facultatea și primeam repartiție în stagiatură la Spitalul Pantelimon. I-am spus bunicii mele, tot absolventă de UMF Carol Davila, că am prins loc pentru stagiatură la Spitalul Pantelimon București. Replica ei a fost: Ești norocos! și eu tot acolo am făcut stagiatura. Sigur era altă locație, deși cam în aceeași zonă. Și da, am fost norocos. Am întâlnit oameni iubitori de meserie, iubitori de colegi, iubitori de oameni. Toți își făceau meseria cu dragoste. Erau o familie. Eram într-o gardă în UPU și a venit un pacient cu picioarele secționate de tren. Toți am sărit să ajutăm. Era 3 noaptea și ceva ne-a trezit instant. Eram o echipă. Săream toți să salvăm o viață ce se scurgea prin femuralele zdrențuite și să ne ajutăm colegii. Imaginile le am și acum în cap. Plecasem de mult la Colțea, dar mai veneam în gărzi la chirurgie. Țin minte ultima gardă în care am fost. Liniștea din sala de raport unde povesteam cu colegii chirurgi e spartă de un telefon. O lăuză a sărit de pe bloc. A început o luptă contra cronometru în sala de operație pentru salvarea tinerei. ANESTEZIȘTII (mult huliții anesteziști din Pante) se rugau de chirurgi să facă tot ce pot pentru a salva minunea aia de tânără mamă. Inițial credeam că am reușit și apoi s-a aprins o lumânare. Unele dintre anestezistele care azi sunt scuipate la TV plângeau în hohote.
Stau și mă întreb de ce cele care plângeau atunci pentru o viață pierdută sunt puse azi la stâlpul infamiei. Cei care aruncă piatra au încercat măcar să salveze vreo viață, au trăit vreodată bucuria apariției pulsului pe monitor, au încercat vreodată să tragă înapoi un suflet ce se zbate să iasă din corp? Răspuns NU. Ca să revenim la subiectul zilei. Acum mulți ani în urmă stăteam lângă tatăl meu care avea un diagnostic crunt, fără speranță. Știam ce urmează. Decesul era inevitabil.
A venit un doctor, prieten cu mine. A umblat la injectomat. Motorul numit noradrenalină și-a redus turația și ușor, ușor, ritmul sinusal s-a transformat într-o linie. O lumânare s-a aprins pe noptiera de fier pentru că sufletul meu se stinsese. A doua zi după raportul de gardă, i-am mulțumit colegei mele anesteziste pentru tot ce făcuse pentru tata. În concluzie, nu suntem dumnezei să salvăm tot. Și pentru că nu suntem Dumnezei, toți își permit să arunce cu piatra, să scuipe, să înjure. Mulțumim. Sunt alături de voi, prieteni buni, doctori minunați din Pante! Putere să aveți Pompilian Florina, Bogdan Socea și toți cei ce luptați zilnic la Pantelimon pentru Viață!" a povestit Berteșteanu.
Două doctorițe anesteziste de la Spitalul Pantelimon au fost arestate preventiv
Joi, Tribunalul București a aprobat cererea procurorilor de arestare preventivă pentru 30 de zile pentru cele două doctorițe de la Spitalul Pantelimon, acuzate că ar fi cauzat moartea unui pacient internat la terapie intensivă prin reducerea intenționată a dozei de noradrenalină, esențială pentru menținerea tensiunii arteriale.
Decizia instanței poate fi contestată, nefiind definitivă.
Doctorița M.M.A. este investigată pentru comiterea infracțiunilor de tentativă de omor calificat (cu premeditare și profitând de starea evidentă de vulnerabilitate a victimei) și omor calificat (cu premeditare), în timp ce doctorița P.M. este investigată pentru omor calificat (cu premeditare).
Procurorii afirmă că, în lunile martie și aprilie, cele două doctorițe au redus doza de noradrenalină a unui pacient aflat la terapie intensivă, determinându-l să intre în stop cardio-respirator.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
