Născută în Italia, a petrecut copilăria și adolescența la Treviso: grădinița la San Pelaio, școala primară la Ponzano, gimnaziul la Santa Bona și liceul la „Duca degli Abruzzi”.
Apoi și-a continuat studiile la Bologna, obținând diploma în medicină și specializarea în medicină fizică și de reabilitare. Astăzi lucrează cu contract pe perioadă nedeterminată la Policlinico Sant’Orsola din Bologna. Povestea lui Yasamin A. R., în vârstă de 34 de ani, este similară cu cea a multor studenți, născuți și crescuți în regiunea Marca din Italia, care își urmăresc cu tenacitate visurile. Cu o diferență esențială: ei au cetățenia italiană, dar Yasamin nu.
Iată interviul acordat presei italiene:
Cum este posibil?
„Sunt născută dintr-un tată iranian și o mamă engleză, așa că am cetățenie britanică. La 18 ani, m-am informat pentru a depune cererea de cetățenie italiană. Mi s-a spus că nu o puteam obține în acel moment, deoarece erau necesari 10 ani de rezidență continuă în Italia. Eu petrecusem o scurtă perioadă la Londra, între 8 și 9 ani, din motive familiale. Apoi ne-am întors la Treviso.”
Ai încercat din nou să faci cerere?
„Da, la 22 de ani. Îmi pierdusem deja mama, și cum tatăl meu a murit și el brusc, nu aveam cerințele economice necesare.”
Ce făceai în acea perioadă?
„Studiam medicină la Bologna. Aveam o bursă de studii, era un mare ajutor, și un mic sprijin de la bunica. Dar nu era suficient, așa că lucram ca bonă și dădeam meditații la matematică elevilor.”
Ce s-a schimbat când a intrat în vigoare Brexit-ul, în 2020?
„A fost greu și apăsător pentru că din acel moment eram considerată cetățean din afara Uniunii Europene. Iar când a venit momentul să particip la concursuri, aveam nevoie de documente suplimentare. Unul mi-a fost eliberat cu numele greșit, a trebuit să-l refac. Am reușit la limită.”
Cum a fost experiența ta cu birourile de imigrare locale?
„A fost extrem de dificil să obțin o programare. Și când am văzut cum s-au comportat cu mine, care vorbesc italiana de la naștere și cunosc chiar și dialectul venetian, nu vreau să-mi imaginez cum sunt tratate persoanele care nu vorbesc limba.”
Cum îți explici acest comportament?
„Nu știu, probabil este o atitudine de închidere. Întrebarea ar trebui pusă acelor persoane, pentru mine astfel de comportamente sunt greu de înțeles.”
Ți s-a mai întâmplat și altă dată?
„Într-o zi am fost jefuită. Când m-a ajuns un agent de poliție, vă puteți imagina starea mea de șoc, mi-a cerut de cât timp sunt în Italia, dacă am permis de ședere și un loc de muncă. Acestea au fost cele trei întrebări. Am răspuns că da, am un loc de muncă și sunt medic.”
Ce ai simțit?
„O mare furie, la fel ca de fiecare dată când mi se pun astfel de întrebări de către străini. În schimb, cei care mă cunosc sunt uimiți când află că încă nu sunt cetățean italian. Pare incredibil, dar multe persoane nu știu că a fi născut în Italia nu este suficient.”
Ce îți lipsește astăzi pentru a obține cetățenia?
„Aștept să îndeplinesc cerințele economice și, având în vedere că din momentul în care cererea este aprobată timpul de așteptare este de aproximativ 3 sau 4 ani, prevăd că voi obține documentul în jurul vârstei de 40 de ani.”
Ai luat vreodată în considerare să pleci din Italia?
„M-am gândit la asta în momentele de furie, dar unde aș putea merge? Până la urmă, aceasta este țara mea.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
