Cosmin deține o fabrică de ambalaje la Focșani. El a vorbit deschis despre realitatea tot mai frecventă din industria românească: aducerea de muncitori asiatici pentru meserii calificate, pe care românii nu mai vor să le practice. Potrivit acestuia, salariile oferite acestor muncitori trec în unele cazuri de 2000 de euro, însă nu pentru că patronii ar fi excesiv de generoși, ci pentru că pur și simplu nu mai găsesc forță de muncă locală dispusă și capabilă să facă aceste meserii.
„Nimeni n-ar fi vrut să aducă străini și să le dea cel puțin 4000 de lei bani în mână, dacă ar fi putut să angajeze un român. Da, sunt și indieni care câștigă mult mai mult de 4000 de lei pe lună, câștigă 10.000 - 12.000 de lei pe lună, dar pentru muncile pe care românii n-au mai vrut să le facă. Că nici neamțul nu le-a dat românilor acum 30 de ani mai mult decât îi dădea altui neamț, când am plecat și am emigrat acolo. Să fie clar, sri lankezii și nepalezii sunt plătiți pentru munca pe care românii nu mai vor să o facă, indiferent de valoare”, a declarat antreprenorul.
Nu mai găsești un strungar sub vârsta de 60 de ani
Declarațiile sale vin în contextul în care România se confruntă cu o criză acută de forță de muncă, în special în domenii tehnice și fizice. În 2023, peste 100.000 de muncitori străini au primit avize de muncă pentru a lucra în România, iar în 2024, Guvernul a aprobat același contingent - alți 100.000 de muncitori extracomunitari, cei mai mulți dintre ei provenind din țări asiatice precum Nepal, India, Bangladesh, Sri Lanka sau Vietnam. Acești oameni ajung să ocupe locurile lăsate libere de românii plecați în străinătate ori retrași din piața muncii.
„Ultima școală de strungărie s-a închis cu mult timp în urmă. Acum nu mai găsești un strungar care să aibă sub 60 de ani. Normal că acum un strungar indian câștigă în România niște bani care unora li se par foarte mulți. Cei care se revoltă atât că străinii câștigă mulți bani nu știu să facă munca respectivă”, mai spune antreprenorul, care precizează de asemenea că lipsa calificărilor în rândul populației tinere și dezinteresul față de meserii au dus la această realitate.
Antreprenorul mai precizează că, dincolo de salarii, muncitorii străini primesc ceea ce se oferă în mod standard în majoritatea contractelor de muncă din România - bonuri de masă și cazare.
„Legat de masa caldă care li se oferă, de fapt li se dau bonuri de masă, iar legat de apartamentele puse la dispoziție, e adevărat că li se dau niște spații unde să poată trăi și ei. Tu ca român ai vrea să dormi aici? Îți asigur o cameră. Am nevoie de mecanici calificați pentru mașini de sudat și confecționat pungi, am nevoie de reglori, care nu doar să știe să o repare, ci să o regleze, să o sudeze bine. Pentru asta au venit din afară. Au experiență în domeniu, nu am fost nevoit să cheltuiesc bani ca să-i formez”, explică el.
Situația nu este singulară, spune omul de afaceri. Tot mai mulți antreprenori din România se lovesc de aceeași problemă - lipsa personalului calificat autohton. De aceea, soluția apelării la forță de muncă din afara UE nu este o alegere de confort, ci o necesitate.
România a devenit vestul prosper al muncitorilor asiatici
„Încă o dată, repet, nu e doar la mine, așa e peste tot. Nu sunt condiții diferite față de ceea ce au avut românii atunci când au emigrat în Italia, Spania, Anglia sau Germania. Sunt aceleași condiții de care am beneficiat și noi acolo. Astăzi, 20 de ani mai târziu, am devenit noi pentru asiatici vestul lor, cum și noi am avut vestul nostru. Data viitoare, înainte să comentați, vă rog să vă documentați. Niciodată, nici un patron român, nici un antreprenor român nu va aduce un muncitor din afară decât în cazul în care în România nu găsește acea persoană.”
În paralel, peste 3,5 milioane de români trăiesc și muncesc în străinătate, conform celor mai recente date ale Ministerului Afacerilor Externe. Cei mai mulți lucrează în Italia, Spania, Germania, Marea Britanie sau Franța, în domenii similare cu cele pentru care acum România aduce muncitori din Asia: construcții, agricultură, industrie alimentară, curățenie sau îngrijire.
Astfel, România se află într-o poziție paradoxală. Țară care încă exportă masiv forță de muncă calificată, devine în același timp un importator tot mai mare de muncitori asiatici. Acest schimb de roluri nu este doar economic, ci și simbolic. Dacă în urmă cu două decenii românii erau dispuși să își părăsească țara pentru o șansă în Occident, acum asiaticii acceptă același sacrificiu pentru a lucra în Europa de Est.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
