Un român dezvăluie cea mai mare greșeală la muncă în Germania: "Ajută la salariu, dar regreți amarnic. Nu o mai face"

Bogdan Bolojan |
Data actualizării: | Data publicării:

Un român stabilit în Germania de peste un deceniu a vorbit deschis, fără ocolișuri, despre una dintre cele mai mari greșeli pe care, spune el, o fac mulți dintre conaționalii noștri care aleg să muncească în această țară. Mărturia sa, sinceră și lipsită de menajamente, a stârnit interesul multora, pentru că surprinde o realitate pe care numeroși români o cunosc prea bine: disponibilitatea continuă de a accepta tot ce li se cere la locul de muncă, din dorința de a demonstra, de a fi „de treabă” sau cu speranța unei răsplăți financiare.

„Pentru că încerc să învăț multă lume din greșelile mele, cea mai mare și mai mare și mai mare greșeală pe care am făcut-o eu și foarte mulți români, când am venit în Germania acum 12 ani... Eu v-o spun deschis, fără să mă intereseze ce spun alții, că e așa sau nu e așa. Este cea mai mare greșeală să spui tot timpul da într-o firmă”, a spus el.

Experiența sa vine cu un avertisment clar: în momentul în care un muncitor este mereu de acord cu tot ce i se cere, fără să pună limite, fără să refuze, se creează o obișnuință din care este greu să mai iasă fără consecințe.

„Eu asta i-am spus-o și șefului meu. De ce să nu-i spun, că doar nu-l înjur. Tu, ca român, dacă vii la muncă și te angajezi la o firmă și tot timpul spui 'da': ți se cere – bă, schimbă o lampă. Da, gata, șefu. Ia, schimbă, încearcă să faci rumenții ăia, taie iarba. 'Da'. Taie copacii ăia. 'Da'. Dacă tu tot timpul spui 'da', o să vină ziua când... cum să vă explic? O să-ți pară rău, pentru că la un moment dat, când o să te saturi și o să spui primul 'nu', deja o să vezi grimasa de pe fața șefului, ca și cum ar fi ceva obligatoriu”, a continuat el.

Pare că o faci de bunăvoie, dar te gândești la beneficii

 

Românul menționează că nu a fost niciodată obligat să facă toate aceste lucruri suplimentare, dar că, la fel ca mulți alții, a vrut să arate că este capabil să facă mai mult. În realitate, spune el, acest impuls vine nu din plăcere, ci din dorința de a dovedi ceva – fie șefului, fie celor din jur.

„Să ne înțelegem: dacă eu spăl covoare, acum știu că o să spuneți că am vrut eu să demonstrez, să fac pe eroul. Da, da, greșeala mea. V-am spus de la început că-mi asum greșeala. Nimeni nu mă obligă pe mine să umflu roată la o mașină sau să tai două crengi la un copac sau să fac un zid – pentru că am făcut și meseria asta de zidar. Tu zici că o faci de bunăvoie, dar de fapt nu o faci din bunăvoie. Purul adevăr e că o faci din simplul fapt că vrei să arăți că tu poți să faci mai multe, să demonstrezi șefului.”

Mulți angajați speră că, prin această atitudine, vor fi recompensați financiar sau vor primi un plus de apreciere. În unele cazuri, spune bărbatul, chiar așa se întâmplă – dar nu întotdeauna, și nu fără riscuri.

„O faci pentru că speri că poate chestia asta ajută la salariu, că îți mai suplimentează ceva. Și adevărul e că îți mai dă la salariu, da, multe firme fac asta. De exemplu, eu am crescut în firma mea încet, încet, pas cu pas, dar într-o zi ți se demonstrează că faptul că ai spus da mereu a fost o greșeală foarte mare.”

Concluzia lui este dureroasă, dar plină de adevăruri învățate pe pielea lui: într-o firmă, trebuie să te comporți ca un om normal, cu limite, cu echilibru. Altfel, când rostești primul nu, totul se schimbă.

La 50 de ani îți evaluezi greșelile

 

„Într-o firmă trebuie să fii un om normal. Am ajuns cu greu la concluzia asta, acum la 50 de ani, și mărturisesc că în continuare spun da. Recunosc, de ce să vă mint, că n-am de ce să vă mint. Dar când ajungi la 50 de ani, începi să te uiți în spate și să-ți vezi și greșelile pe care le-ai făcut. Una e când ai 20-30 de ani, spui că faci tu totul, demonstrezi tu, ești erou, e altceva. Când ajungi să constați că te dor toate sau că nu mai ești văzut ca omul care erai văzut odată, te uiți la greșelile din spate.”

Bărbatul face apel la ceilalți români să învețe din greșelile celor care au trecut prin asemenea experiențe, tocmai pentru a nu le repeta.

„Eu spun ca lumea să învețe ceva din greșelile mele. E ceva frumos să înveți din greșelile altora, ca să nu le faci și tu. Eu mă uit la românii mei, că nu am de ce să mă uit la sârbi, la ăia și la ceilalți, și constat așa: suntem un popor căruia nu ne este frică să ne aruncăm în față, să muncim, să spunem da, mă, ce mai trebuie făcut? Un șanț trebuie făcut? Bine, mă, ia dă târnăcopul încoace și te apuci să-l faci. Vrei să-l faci și repede, curg apele de pe tine. Așa suntem noi, românii, vrem să arătăm, să demonstrăm.”

O mărturisire simplă, dar profundă, care vine nu dintr-o poziție de superioritate, ci dintr-o reflecție sinceră, după ani de muncă și efort. Un mesaj pentru toți cei care aleg calea străinătății: nu uitați de voi în goana de a fi pe placul altora. Spuneți da atunci când simțiți, dar învățați să spuneți și nu – pentru voi înșivă.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News



Get it on App Store Get it on Google Play

  TOP STIRI CELE MAI

  Flux de stiri

Vezi cele mai noi stiri

Contact | Politica de confidențialitate | Politica cookies |

Vezi versiune mobil
Vezi versiune tabletă
Vezi versiune desktop

pixel