Tribunalul provincial din Biella, Italia, tocmai a anunțat decizia finală în cazul românului I. G., care a murit de cancer acum ceva timp, la vârsta de 51 de ani, potrivit presei din diaspora. I. G. a declarat, povestind ultimele luni de coșmar din viața sa, că s-a îmbolnăvit în timp ce își ispășea o pedeapsă pentru jaf în orașul Biella din Piemont și s-a plâns că medicii nu l-au diagnosticat și tratat corespunzător.
Patru medici s-au prezentat în fața judecătorilor și au fost acuzați de ucidere din culpă în urma decesului românului, în urma unei plângeri depuse de un fost coleg de celulă care l-a susținut atât în închisoare, cât și în afara ei, relatează presa străină.
Ancheta a fost efectuată de carabinierii din cadrul poliției judiciare din Biella (Piemont), condusă de locotenentul Tindaro Gullo și coordonată de procurorul-șef Teresa Angela Camelio.
Procesul s-a încheiat cu trei achitări pe motiv că "fapta nu a existat", adică nu era nevoie să se continue procesul. Potrivit sursei citate, nimeni nu este vinovat de faptul că nu i-a fost diagnosticată și tratată boala, chiar dacă bărbatul urla de durere în celulă.
Românul a slăbit aproximativ 20 de kilograme înainte să moară
În vara anului 2016, I. G. a luat legătura cu ziarul "La Provincia di Biella" în timp ce se afla în azilul de bătrâni L'Orsa Maggiore: "Mă numesc Ioan Gal, sunt la sfârșitul vieții și aș vrea să-mi spun povestea", a spus, deși nu știa exact acest lucru, în ultimele luni de viață.
Românul era din Timișoara, dar locuia de câțiva ani la Torino (Piemont). Acesta a dorit să facă publică versiunea sa despre cele întâmplate. Nu cunoștea Biella și nu știa că unitatea medicală în care se afla în acel moment era rezervată bolnavilor în fază terminală, dar și-a dat seama că nu mai avea mult de trăit.
În câteva luni, cancerul și-a pus amprenta, a spus el, și avea dureri chinuitoare. Bărbatul slăbise aproximativ 20 kilograme și, spunea el, era mai mult decât un pacient, un om care se îmbolnăvise în închisoare.
Gal fusese deținut în închisoarea Via dei Tigli, unde trebuia să execute o pedeapsă de un an și patru luni pentru tentativă de jaf, urmată de alte cinci luni pentru o a doua condamnare. El susține că aici a început calvarul său.
Starea românului s-a agravat din închisoare, însă diagnosticul a fost descoperit abia după ce a ieșit
În iunie 2016, când și-a ispășit pedeapsa, românul nu a putut să se întoarcă la viața sa normală. Din cauza bolii, nu mai putea sta în picioare, așa că a fost nevoie de o ambulanță, chemată chiar de poliția penitenciarului, pentru a-l transporta la spital.
Abia după ce a ieșit din închisoare, Ioan Gal a fost internat la spitalul "Degli Infermi", unde a fost supus mai multor teste, în urma cărora a fost diagnosticat oficial cu sindromul Ciuffini-Pancoast, adică o "leziune solidă de carcinom pulmonar, cu paralizie și dureri puternice la nivelul umărului și brațului drept".
"La sfârșitul anului 2014, am fost transferat de la închisoarea Vallette din Torino la închisoarea Biella. La început, lucrurile mergeau bine. Eram sănătos, plin de viață, începusem să lucrez și în unitate", a povestit Gal jurnaliștilor. Însă situația românului s-a schimbat brusc și drastic în iunie anul următor. "Am avut o durere de cap puternică timp de câteva zile, apoi la infirmerie mi-au dat niște pastile și mi-a trecut. Dar, după o vreme, durerea a coborât până la umăr și s-a agravat. Două sau trei zile mai târziu, m-a durut foarte tare brațul drept, de la cot până la mână", a explicat el.
Starea românului s-a deteriorat rapid. "Eram teribil de bolnav zi și noapte, în septembrie abia îmi puteam mișca brațul, aveam probleme de mers, nu puteam dormi, nu puteam să am grijă de mine. Singura ușurare erau calmantele, dar mi le dădeau doar când voiau", a mărturisit el.
Fost deținut: „Cineva trebuia să facă ceva și, în schimb, nu s-a făcut nimic"
Nici după câteva luni, starea lui Ioan nu s-a îmbunătățit. Un mic grup de prizonieri, văzându-i suferința, s-a organizat pentru a-l ajuta. Unul l-a ajutat să mănânce, altul i-a spălat hainele, altul l-a însoțit și l-a sprijinit atunci când trebuia să se deplaseze. În ultima vreme, având în vedere starea sa, administrația închisorii a decis să aibă grijă de el cu ajutorul unui "gardian", un alt deținut plătit să îl ajute.
"Starea lui Gal era gravă, oricine putea vedea asta. Își petrecea nopțile țipând și plângând de durere. Cineva trebuia să facă ceva și, în schimb, nu s-a făcut nimic", își amintește Eugenio Maiolo, un fost deținut care, odată eliberat din închisoare, a continuat să îl ajute pe român.
De fapt, a fost supus la numeroase teste și examinări, inclusiv la controale de specialitate la spital, dar toate s-au dovedit neconcludente, iar altele au fost programate la câteva zile după eliberarea sa din închisoare.
"Îmi amintesc câteva vizite în afara unității, una la traumatolog și una pentru o electromiografie. Apoi mi-au fost făcute radiografii. Dar am avut nevoie de mai multe controale, de spitalizare, dar nimic”, potrivit presei străine.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
