Printr-o scrisoare deschisă adresată președintelui și Guvernului României, europarlamentarul Mircea Diaconu prezintă câteva dintre aspectele semnalate de participanţii la o audiere publică pe care a găzduit-o recent la Parlamentul European, referitoare la drepturile românilor care trăiesc în Serbia, Ucraina, Bulgaria, Republica Moldova, Albania, Grecia, Croația, Ungaria.
Iată scrisoarea:
„Scrisoare deschisă către Președintele României și Guvernul României
Cum trăiesc comunitățile istorice de români
din afara frontierelor în Anul Centenar
În cadrul audierii publice "România și Regiunile Istorice: Cultură, Identitate, Valori Europene", care a avut loc la Parlamentul European pe 5 septembrie 2018, reprezentanți ai comunităților istorice românești din afara frontierelor au prezentat unele aspecte privind încălcări grave ale drepturilor românilor care trăiesc în Serbia, Ucraina, Bulgaria, Republica Moldova, Albania, Grecia, Croația, Ungaria.
Informațiile care ne-au fost aduse la cunoștință s-au referit, între altele, la atacurile Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU) asupra Centrului Cultural Român "Eudoxiu Hurmuzachi" din Cernăuți, la interzicerea dreptului românilor din Timocul sârbesc la propria limbă, cultură și religie, la nerecunoașterea ca minoritate națională a celor 160.000 de români din Bulgaria și a celor 2.000.000 de aromâni din Grecia, la recenta interzicere a intrării pe teritoriul Republicii Moldova a unui număr considerabil de cetățeni ai României și ai Republicii Moldova care se îndreptau spre Chișinău cu scopul de a sărbători, în mod pașnic, Centenarul Marii Uniri, ceea ce a reprezentat o gravă încălcare a acordului de cooperare în domeniul vizelor între Uniunea Europeană și Republica Moldova. Un alt exemplu este cazul comunității românești din Sudul Basarabiei istorice care, în urma anexării Crimeei, și-a exprimat public sprijinul pentru integritatea teritorială a Ucrainei, condamnând acțiunile Rusiei. În termen de 6 luni, liderii acestei comunități de aproximativ 125.000 de etnici români au fost percheziționați la domiciliu, acuzați fiind de separatism pro-rus.
Acestea sunt doar o mică parte din mărturiile celor care au participat la conferință. Concluzia unanimă a fost că, deși politica României în protejarea drepturilor minorităților aflate pe teritoriul său este recunoscută ca fiind printre cele mai avansate din Europa, reciprocitatea absolut necesară a tratamentului pentru comunitățile românești din afara granițelor este în continuă degradare în statele menționate anterior.
Având în vedere că:
realizarea demersurilor pentru dreptul la afirmarea propriei identități, culturi și religii este conformă cu drepturile fundamentale garantate la nivel național de constituția fiecărei țări în cauză, la nivel european de Carta Drepturilor Fundamentale a UE, iar la nivel internațional (printre altele) de Convenția ONU asupra Eliminării Tuturor Formelor de Discriminare Rasială, Convenția UNESCO împotriva Discriminării în Domeniul Învățământului precum și de Art. 27 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, articol care face parte din dreptul cutumiar internațional;
demersurile făcute de reprezentanții comunităților românești din regiunile istorice sunt de natură pașnică, democratică, non-separatistă, aceștia asumându-și cetățenia țării gazdă, cu toate responsabilitățile și obligațiile implicite;
Solicităm autorităților României ca, în cel mai scurt timp, să aibă reacții coerente, să elaboreze strategii, să (re)negocieze tratate de vecinătate spre a fi oprită alienarea și asimilarea forțată a acestor comunități, pierderea culturii, limbii și istoriei lor, adică a unei importante părți a patrimoniului nostru. În elaborarea acestor strategii, solicităm luarea în considerare a:
constituirii unui grup de lucru care să aibă în compunere preponderent reprezentanți ai tuturor acestor comunități;
alocării unui buget adecvat Ministerului pentru Românii de Pretutindeni și Institutului Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni.
Activitatea celor două instituții sus menționate este meritorie, eroică, în condițiile în care bugetul alocat acestora (destinat comunității de 12 milioane de români din afara granițelor) este mai mic decât bugetul pe care îl acordă Guvernul României propriei minorități ucrainene (aproximativ 53.000 de etnici).
Reprezentanții comunităților istorice românești din afara frontierelor consideră că este foarte important ca strategiile, negocierile și acțiunile decisive să fie asumate la cel mai înalt nivel al autorităților române. Putem înțelege că unele dintre tratatele de vecinătate au fost încheiate în alt timp istoric și sub alte constrângeri geopolitice. Astăzi, însă, România este stat membru al Uniunii Europene, cu toate drepturile aferente și cu toată autoritatea conferită de această calitate. De aceea, va trebui să ne comportăm ca atare.
Din păcate, suntem cu toții vinovați că s-a ajuns, din cauza prea multor cedări – poate unele justificate, dar tot cedări au fost –, ca în acest secol, în acest An European al Patrimoniului Cultural și în acest An Centenar, să existe "vinovăția de a fi român". O vinovăție care este tratată doar prin "curajul de a fi român" al celor care trăiesc în afara granițelor, dar nu foarte departe de România. Este prea puțin pentru un stat membru al Uniunii Europene...
În așteptarea unui răspuns, cu stimă,
Al dumneavoastră,
Mircea Diaconu
Vicepreședinte al Comisiei pentru cultură și educație din Parlamentul European”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
