Viorica Robina a părăsit România în urmă cu 30 de ani, fiind mânată de visul de a trăi liber. Acum îi ajută pe românii din Germania să se integreze, să învețe limba sau să-și obțină permisele de conducere în această țară. Unul din visurile sale este să deschidă o afacere în România, chiar dacă se lovește constant de corupție, despre care spune că "românii noștri o iau odată cu laptele mamei".
ȘtiriDiaspora: Cine e Viorica Robina? O româncă stabilită în Germania sau un cetățean german cu rădăcini românești?
Viorica Robina: Conform actelor de identitate sunt un cetățean german cu rădăcini românești, care acum 30 de ani a părăsit România împreună cu cele două fetițe ale sale și a urmat drumul străinătății pentru reîntregirea familiei. Soțul trecuse granița ilegal cu un an înainte, el fiind român cu rădăcini nemțești și obținând acte de „Spataussidler”.
În inimă și în suflet sunt o româncă stabilită în Germania, un om ce iubește oamenii, indiferent de naționalitate, iubește limba română și se află cu drag în mijlocul celor care încă o vorbesc aici în Diasporă. Am venit în Germania, precum mulți alții nu pentru că mi-ar fi mers rău acasă, ci pentru că visam la libertate și independență. În satul de baștină aveam casă și masă, părinți, prieteni și neamuri, o gospodărie și o grădină mare în care creșteau de toate.
Ce nu aveam? Posibilitatea de a crește profesional. Făcusem numai 10 clase și m-am măritat. Germania, în schimb, mi-a înzecit posibilitățile, astfel că odată venită aici nu știam „pe ce să pun mâna” și cu ce să încep. Și am început cu învățatul limbii germane, primind toată susținerea din partea statului, dar nu și din partea funcționarilor care nu mă tratau ca pe una de-a lor. Încă atunci am învățat ce înseamnă puterea cuvintelor „Es steht mir zu” (este dreptul meu), ceea ce însemna că legea este una pentru toți și că oamenii statului, la fel, trebuie să o respecte. Ce auzeam eu când mergeam la diferite instituții de stat? Cuvântul „Ostblock” care pentru mine suna ca o piatră, și se asemăna ca un bloc de granit din București. Dar eu le răspundeam - „ja, wir essen auch mit Messer und Gabel” (da, și noi mâncăm cu cuțit și furculiță). Când auzeau cuvântul de Romanien exclamau ceva de genul: „aa, wo sind viele romas.”
De multe ori mă întrebam – eu ca ce vreau să mă vadă – ca pe un individ sau ca pe o națiune? Și preferam să mă vadă numai pe mine și nu toată națiunea. Erau și dintre cei care mă întrebau unde este România? Și când te gândești că România se află nu chiar departe de Germania. Nimic ieșit din comun pentru ei. Nemții nu-și cunosc nici măcar proprii vecini. Foarte puțini știu limbi străine sau sunt școliți. Eu însă m-am ambiționat. Am făcut școlarizări, astfel că în doar patru ani de la venirea mea aici am obținut o diplomă, o meserie, un permis auto. Iar în paralel cu mersul la școli, am avut job-uri pe la casele oamenilor, toate aceste activități fiind împletite cu viața de familie, cu mistuitorul dor de casă, cu atacuri de panică și cu nenumărate internări. Atât de multe încât am ajuns să „îmi împiedic” zilnic privirea de geanta care stătea mereu lângă ușa de la intrare, pregătită pentru o eventuală internare în spital.
Cine mai sunt eu? Sunt femeia care a trecut prin multe și căreia nu i-a fost ușor să-și decizia de a-și părăsi fetele în vara anului 1996 când a urmat despărțirea de fostul soț. Pe de altă parte, asta a însemnat că nimeni și nimic nu a mai putut sta în calea dorinței mele de a fi liberă și independentă, or, asta a însemnat oportunități și dezvoltare pentru o femeie de numai 29 de ani, singură cuc, care își putea vedea fetele doar la sfârșit de săptămână. Libertatea, independența și dezvoltarea mea a venit odată cu deschiderea unei firme cu peste 30 de angajați care lucrau de acasă, apoi cu job-ul de asistentă medicală la cabinetul unui medic dermatolog. Asta a însemnat inclusiv și o creștere profesională pentru mine. Și tot eu sunt cea care a decis să devină instructor auto într-un mod absolut neașteptat. Era iarna lui 96, eu, prietenul meu și pomul nostru de crăciun. La întrebarea mea ce așteptări are de la anul care vine – răspunsul lui a fost „să rămânem împreună pentru totdeauna, de aceea trebuie să devii instructor auto.” Ce a urmat? Opt luni de instruire ca și instructor auto, urmate de opt examene. Eu le numesc provocări pentru că așa am ajuns să fac ceea ce nu am crezut s-ajung să fac vreodată – să conduc inclusiv motocicletă sau camion. Între timp, relația noastră a eșuat. Cu ce am rămas? Cu o ușă deschisă mie, cu o oportunitate care mi-a modelat destinul și m-a adus la acea etapă de dezvoltare pe care am atins-o astăzi.
Cum îi ajutați pe românii din Germania?
Prin valoarea pe care o ofer. Acest lucru l-am făcut dintotdeauna, dar acum trei ani ajutorul a devenit parte conștientă a vieții mele. Totul a început de la o postare pe Facebook. Era drama unui român care trăise o experiență nefericită legată de obținerea permisului în Germania. Am răspuns și m-am pomenit peste noapte asaltată de sute de postări ale oamenilor ajunși la capătul puterilor și care mi-au cerut sfatul în diferite situații. Anume atunci am conștientizat cât de puțin sunt informați oamenii noștri de pe întreg teritoriul Germaniei. Așa a apărut prima mea pagină pe internet „Viorica Robina – INDEPENDENTA instructor auto român și Consilier MPU (Medizinisch Psychologische Untersuchung)”, pagină pe care obișnuiesc să împărtășesc toată informația pe care o dețin privind permisele auto germane. Tot la sugestia oamenilor am tradus manualul de legislație auto în limba română, și am început să fac webinare online, pentru a-i ajuta pe toți cei care fac școală auto și nu cunosc limba germană.
Apoi a luat naștere un alt proiect al meu numit „Noi pentru voi – Ajutor pentru integrare Germania“, proiect care avea drept scop informarea românilor privind integrarea lor aici, dar asupra conceptului lui muncesc și azi. Cu ajutorul „Școlii de germană online-offline”, fac frecvent cursuri online gratuit cu cei care vor să învețe limba și dacă din o sută de oameni cel puțin unul va reuși să iasă învingător luând ceva bun din postările mele, înseamnă că scopul meu a fost atins. Ultimul dar nu și cel din urmă proiect este „Viorica Robina Migranta Independentă” o platformă dedicată exclusiv femeilor din diasporă (și când spun diasporă mă refer nu doar la România, ci și la Republica Moldova). Împreună am organizat acum un an primul și cel mai mare Summit pe care l-am numit „Povestea ta e și povestea noastră”, eveniment la care s-au întâlnit peste 130 de români și moldoveni din Diasporă. Scopul acestui eveniment a fost să adunăm poveștile de viață ale femeilor care și-au împlinit aici visul, iar prin istoriile lor să le motiveze și pe altele ca să creadă în sine. De ce spun asta? Pentru că de-a lungul activității mele am întâlnit sute de femei inteligente, unele cu câte două facultăți finisate, dar care de ani de zile lucrează în calitate de menajere, vânzătoare etc. Nu sunt nici acestea niște munci de neglijat, dar ele pot mai mult, mult mai mult. În această toamnă am organizat (de data aceasta pe online) un al doilea Summit - „Trăiește-ți visul”, eveniment prin care am deschis ușa Diasporei din alte țări.
Momentan ne pregătim pentru un al treilea eveniment care va avea loc pe data de 05.12.2020 și ai cărui protagoniștii sunt femeile angajate în diferite domenii de activitate – bucătari șef, șoferițe de tir, vânzătoare, asistente medicale, îngrijitoare de bătrâni etc., și care prin istoriile lor de integrare, prin puterea forței și voinței lor sunt gata să întindă o mână celor care se află încă la răscruce de drum. Pe această cale vreau să anunț pe toți cei care au o istorie de integrare pe care vor să o facă publică, o istorie plină de învățăminte – să vină în sânul comunității noastre. Noi, femeile din comunitate ne întâlnim în fiecare zi de joi în cadrul webinarelor online, webinare prin care ne cunoaștem, învățăm una de la alta și ne dezvoltăm. Webinarele sunt deschise pentru toată lumea care vrea „să crească” și să se dezvolte.
E comunitatea românilor din Germania una unită?
Și da și nu! Depinde de pătura socială, de bula în care se află fiecare, de credințele cu care vine de acasă, de nivelul de cultură generală. De ce da? Pentru că venind aici se creează asociații sau grupuri pe Facebook, se organizează evenimente și asta bucură. De ce nu? Pentru că atunci când vrei să te alături, sau să întinzi o mână de ajutor în implicarea diferitelor proiecte utile diasporei, primești refuzuri. De ce? Pentru că fiecare se consideră cel mai bun în domeniul și îi e mereu frică ca să nu-i fure altcineva ideea. Mă ierte Dumnezeu, dar uneori mi se pare că românii noștri sunt obsedați de furt, dar și de concurență. Ni se trage de-acasă. Venim dintr-o țară și dintr-o epocă unde nu am avut voie să gândim de unii singuri. Bunicul meu, pentru că a avut curajul să spună lucrurilor pe nume, a făcut pușcărie.
Ce-i mai dispersează pe oamenii din comunitate? Invidia. Dacă cineva mă întreabă cum este viața aici in Germania, aș putea să le spun că nu este atât de ușoară cum apare pe Facebook. Pentru că acolo nu se vede identitatea noastră. Se vede doar ceea ce ne-am dori, dar nu ceea ce suntem în esență. Și de multe ori, chiar și noi cei care avem succes în anumite domenii nu suntem interesanți prin povestea din spatele succesului nostru. Oamenii vor doar rezultate. Românii noștri se lasă duși în eroare de pozele puse pe rețelele de socializare de oamenii care merg în România și fac concedii costisitoare, dar care înainte să meargă în România merg la bancă și fac credite ca să poată plăti drumul, motorina și să cumpere la neamuri de toate. Ca să spună neamurile că dacă e frumos îmbrăcat, are mașină luxoasă și e mereu parfumat o duce bine. Ce nu știu ei că acest bine este luat pe datorie, că următoarele 11 luni se va speti din greu românul nostru ca s-o poată da. Sau se lasă prostiți de imaginea oamenilor care iau bani și merg în România să construiască case și până la urmă pleacă de tot și bagă insolvență. Și când vin aici în Germania aburiți de toate aceste frumuseți mascate, dau de o comunitate dispersată, care nu este gata să te primească în sânul ei.
Cum ați caracteriza mediul de afaceri din Germania?
Eu, deoarece am avut deschisă o afacere și în România în 2006, zic că aici e cu mult mai simplu, dacă respecți legea și dacă depui un pic de efort ca să afli la ușa cui trebuie să bați în caz de necesitate atunci lucrurile merg într-o direcție favorabilă. Chiar dacă nu știi limba, toată informația este centralizată și în momentul când mergi la Gewerbeamt pentru a-ți deschide o afacere, primești ulterior scrisori și înștiințări de la toate instituțiile vizate. Pe lângă faptul că aici multe lucruri sunt automatizate, ai parte inclusiv de multă susținere din partea statului. Apropo, românii care vin acum în Germania au un mare avantaj. Au parte de centre de informare plătite de Uniunea Europeană, pentru un ajutor de integrare. Pe vremea mea, când am făcut aceeași pași, eram singura româncă din zonă.
V-ați gândit să vă întoarceți în țară pentru a dezvolta o afacere sau a o extinde pe cea prezentă?
Nu doar că m-am gândit, dar m-am și întors. Am deschis un magazin și am dorit să fiu instructor auto în România, dar am fost primită foarte rece. Motivul invocat pentru care am fost refuzată – nu aveam actele/școlarizarea necesară. Și ne mai mirăm când nemții ne primesc rece pe noi, instructorii auto români dornici să profeseze în Germania, noi venind dintr-o Românie care e cap de listă la capitolul accidente. Visez să deschid o afacere în domeniul agriculturii. Mi-aș dori enorm să ofer oamenilor, în primul rând, un loc de muncă, în al doilea rând produse bio sănătoase. Din păcate, birocrația a fost și continuă să fie mare. M-am ciocnit de ea când am mers cu ajutoare umanitare în România. Și totuși nu renunț.
Care sunt principalele obstacole de care se lovesc românii din Diaspora atunci când plănuiesc repatrierea?
Obstacole cu care se ciocnesc românii din Diasporă în momentul când revin pentru totdeauna acasă sunt mai multe. În primul rând, le vine greu să iasă din sistemul acesta complicat și totuși corect al nemților. În Germania e suficient să spui inițialele numelui de familie și prenumelui, precum și data nașterii și ai în față toate biografia. În România stăm încă prost la acest capitol. Apoi, nu găsesc acasă acele facilități pe care le oferă statul german angajaților, începând cu cele mai simple – asigurarea medicală, ajutorul de șomaj etc., și asta îi derutează pe mulți. Nu se mai simt în siguranța cu care s-au obișnuit aici. Mulți spun că nemții sunt reci. În România oamenii nu sunt reci, ci fuduli. Când intru într-un magazin, mă simt prost pentru că am deranjat vânzătoarele. Ar fi multe de spus aici, până la urmă fiecare își trăiește propria poveste de reintegrare acasă.
Care sunt problemele de care se lovesc cel mai frecvent românii din Germania?
Două cele mai mari problemele cu care se ciocnesc românii în Germania, după părerea mea, este necunoașterea limbii și lipsa demnității. Iar dacă mai avem norocul ca în primele luni de emigrare să mai dăm de câțiva rasiști, atunci toată stima noastră se bagă sub covor. Mulți vin aici prostiți de alții și abia când intră în hora cheltuielilor încep să înțeleagă că au călcat pe pământ minat. Conștientizează cât costă chiria și ce salariu trebuie să aibă pentru a întreține o familie. Ajung de izbeliște pentru că devin o povară pentru cei care la început îi susțin. Se mută, dar nu sunt susținuți. Fie își trimit familia în țară, fie se adăpostesc în chirii oferite de firmele la care lucrează. Ajung să fie sclavii abatoarelor, firmelor de livrări, restaurantelor cofetăriilor, firmelor de construcții etc., și muncesc pe bani puțini, cu capul plecat de frică să nu fie dați afară.
Angajat sau pe cont propriu? Ce sfaturi le-ați acorda celor care au aceasta dilemă?
Ambele sunt bune. Depinde cum te poziționezi - fie la sfârșitul lunii primești salariu și ești asigurat, doar că aceasta este o siguranță falsă pentru că la orice oră te poate da șeful afară, fie ești pe cont propriu și siguranța banilor tăi depinde doar de tine. Am fost practic toată viața mea antreprenor, de aceea pentru început recomand tuturor să-și încerce puterile în calitate de angajați, ca să vadă cum funcționează sistemul german, să adune cunoștințe, abilități, informații și dacă sunt în stare să dea mai multă valoare, atunci să facă următorul pas – să își deschidă propria firmă. Iar în momentul când devin antreprenori să se înarmeze cu răbdare, pentru că primii ani vor avea puțin de lucru și mult timp liber, iar în următorii ani vor avea mult de lucru și puțin timp liber. Îmi amintesc de mine când am deschis prima școală de șoferi, le făceam pe toate – deschideam școala, făceam lecții, dădeam cu mopul. Când am mai „crescut” am avut bani, dar nu am mai avut timp. Și atunci am început să cumpăr timpul altor oameni, cu alte cuvinte i-am angajat. Fiecare trebuie să aibă răbdare pentru a trece prin tot acest purgatoriu.
Dacă ar fi să acordați o notă de la 1-10 autorităților române pentru măsurile de sprijinire a antreprenorilor care ar fi aceasta și de ce?
Sunt de 30 ani aici în Germania, dar în baza experiențelor acumulate acasă la capitolul afaceri, pot spune că mediului de afaceri românesc pe o scară de la unu la zece ar primi de la mine 3 sănătos. Ca să fiu înțeleasă corect, când mi-am deschis firmă în România nu am putut mișca un pas până nu mi-am luat un avocat. Autoritățile române nu sprijină nicicum pe cei care au nevoie de ajutor. Nu cred că multe s-au schimbat între timp. Și totuși, cum am spus mai sus, visez să deschid o afacere în România, chiar dacă vorbim de corupție, pe care românii noștri o iau odată cu laptele mamei.
Campania ȘtiriDiaspora.ro, desfășurată cu sprijinul Departamentului Românilor de Pretutindeni, se numește „Locul tău este acasă!”. Sunteți de acord cu această afirmație?
Sunt de acord, dar există un dar... depinde de noi cum definim acel „acasă” – este locul unde m-am născut, sau unde mă simt eu bine cu mine și cu toată lumea împăcat. În ce mă privește, de fiecare dată când merg în România nu mai spun că merg acasă, ci că merg în România. Și viceversa când sunt în România îi spune mamei că plec acasă. Tata așa și mă numește „nemțoiaco”.
Eu zic că acasă este locul unde mi-am format și definit identitatea. Locul unde m-am regăsit în calitate de mamă și soție, de învățătoare/instructoare pentru mulți oameni, de antreprenoare în încercarea de a fi o șefă bună pentru angajații mei. Iar de trei ani încoace numesc acasă locul care mă definește și mă face să mă simt confortabil în calitate de femeie care motivează alte femei să facă anumiți pași. Azi, aici și acum cum m-am oprit la femeia care nu mai luptă pentru binele meu și al altora, ci care savurează rezultatul luptei de până acum, care adună recolta faptelor sale, aici împreună cu diaspora românilor din Germania, dar și din orice altă țară.
Despre Campania "Locul tău este acasă"
StiriDiaspora.ro a lansat, cu sprijinul Departamentului Românilor de Pretutindeni, campania „Locul tău este acasă”.
Proiectul dedicat românilor din Diaspora aduce în atenție problemele stringente de care se lovesc cei care doresc să revină în România, dar și posibile soluții pentru depășirea acestor obstacole.
Campania va aduce în prim plan teme precum inserția și reinserția socială dar și teme deosebit de importante legate de piața muncii din România ori facilități implementate de autorități, care vin în sprijinul celor care doresc să se întoarcă în țară.
Antreprenorii vor avea ocazia să își prezinte poveștile, să atragă atenția autorităților asupra problemelor care le-a blocat ori le blochează în continuare accesul către piața din România și să răspundă dacă și în ce condiții ar putea reveni în țară.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
