La 40 de ani, Viorica Boca trăiește pe străzile din Scalea, Italia, după un trecut marcat de abandon și suferință. Originară din România, Viorica a fost abandonată de părinți într-un orfelinat unde a trăit până la 25 de ani. Cu un vis simplu – să aibă o viață demnă – ea a plecat în urmă cu 15 ani spre Italia, sperând să găsească stabilitate și liniște.
„Visez la o slujbă, o casă și un loc în care să fiu în siguranță”, spune Viorica, în timp ce povestește despre cum a ajuns să trăiască sub cerul liber, fără sprijin sau resurse, conform presei străine.
O luptă pentru suraviețuire
Pentru o perioadă, viața părea să-i ofere o șansă. Stabilită inițial în Scalea, a reușit să găsească un loc de muncă și o comunitate care o sprijinea. Însă pierderea locului de muncă și o serie de probleme personale au adus-o din nou în pragul disperării.
Într-o încercare de a găsi o soluție, Viorica s-a mutat în nordul Italiei, unde a lucrat timp de aproape doi ani și a reușit să-și refacă actele de identitate. Din păcate, o nouă serie de dificultăți a făcut-o să piardă totul și să se întoarcă în Calabria, unde a ajuns din nou pe străzi, fără reședință și fără ajutor.
„Viața m-a pus mereu la zid”, povestește ea cu tristețe, rememorând încercările repetate de a-și găsi un loc stabil și o slujbă.
Solidaritatea comunității
Într-o seară rece de toamnă, Viorica a fost găsită tremurând de frig pe o bancă din apropierea unei biserici. Carabinierii și un echipaj medical au intervenit, iar ea a fost dusă la spital pentru îngrijiri. Cu toate acestea, câteva ore mai târziu, a fost din nou pe stradă, fără o soluție concretă pentru situația ei.
Povestea Vioricăi a atras atenția comunității locale, iar un proprietar de B&B i-a oferit cazare gratuită timp de o lună. În paralel, birourile de asistență socială au început să caute o instituție care să o poată primi permanent.
„Am prieteni care mă ajută cum pot, dar nu este suficient. Merg la Caritas pentru mâncare. Îmi doresc doar puțină liniște și o viață normală”, mărturisește Viorica.
Lumina de la capătul tunelului
Deși inițiativele locale au adus un strop de speranță, situația Vioricăi rămâne incertă. Listele pentru instituțiile sociale sunt lungi, iar procesul birocratic este anevoios. Cu toate acestea, ea nu renunță la visul unei vieți normale.
Cazul său scoate la lumină dificultățile cu care se confruntă persoanele fără adăpost, mai ales în rândul celor care trăiesc în alte țări. Povestea Vioricăi este un apel către solidaritate și empatie, dar și un semnal de alarmă pentru autorități și organizații.
„Stau afară de dimineața până seara, chiar și pe ploaie. Vreau doar o casă și un loc unde să pot trăi demn. Nu cer mult, doar normalitate”, spune ea cu vocea tremurândă, dar plină de speranță.
Viorica își dorește să-și recupereze identitatea și să înceapă din nou. Până atunci, rămâne un exemplu de luptă pentru demnitate și un simbol al nevoii de sprijin pentru cei aflați în situații similare.
--------------------------------------------------------------------------------------------
Dacă doriți să fiți notificați direct pe WhatsApp, atunci când apare o nouă știre de interes EXCLUSIV pentru românii din ITALIA, puteți intra pe grupurile de WhatsApp al cititorilor fideli StiriDiaspora accesând următoarele linkuri:
-> https://chat.whatsapp.com/DIfmKOQTNNO5InDDSWwifG
-> https://chat.whatsapp.com/JCB7XM4tEl08V1iMcc9g8N
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
