Din câte se pare, legile din Mexic permit deportarea străinilor fără să li se ofere vreo explicație. Decizia aparține doar ofițerului de la imigrări de pe aeroport, care poate aplica viza sau poate cere deportarea. Din câte se pare, situația a degenerat în ultimele zile, poveștile cu români care au ajuns în vacanțe fiind de ordinul sutelor.
"Suntem sechestrați in aeroportul din Cancun, alături de 84 de romani ...de 24 de ore.Va rog sunați autoritățile. scriu acest post din geanta de mâna. Urgenttttt nu avem acces la telefoane, Pașapoarte și carduri ajutor. Nu am primit apa și nici mâncare. Autoritățile mexicane ne bruscheaza, suntem ținuți cu închiși și mergem la toaleta însoțiți.Guvernul Mexican a Arestat practic toții romanii ajunși la control Pașapoarte, telefon confiscat și fără dreptul de a suna la ambasada. Urmează sa fim deportați cu primul zbor, peste 15 ore", a transmis astăzi, pe Facebook, Gabriel Horţ, unul dintre călători.
Cititorii care doresc să primească cele mai importante știri ale zilei direct pe telefon, pot intra pe grupul de Whats App al Stiri Diaspora dând click aici-> https://chat.whatsapp.com/JJePx9Ood2XAgm8wytbimH
Mamă şi bebeluş, despărţiţi de tată: "Nu aveam nici cheia de la casă. Am spart uşa să intru când am ajuns în ţară"
Aceste situaţii cu turiştii români deportaţi de pe aeroportul din Cancun se întâmplă foarte des de câteva zile. Mărturiile încep să apară în valuri pe reţelele de socializare, inclusiv a unor femei care au spus că au fost separate de soţii lor fără nicio explicaţie. Inclusiv o mamă care a rămas doar cu bebeluşul în braţe şi urcată într-un avion. Nici ea, nici soţul ei, nu ştiau unde vor ajunge fiecare.
"Mamica cu bebelușul care au fost deportate din Cancun
Doresc sa fac publica întâmplarea prin care am trecut pe 30.01.2021.
După un an greu pentru toti, la sfârșitul lui ianuarie aveam planificata o călătorie în familie către o destinație calda, Cancun, Mexic.
Am pregătit plecarea destul de sceptici știind ca in vreme de Covid orice se poate întâmpla. Am fost bucuroși când ne-am văzut în avion și deja cu zâmbetul pe buze și parca uitasem și de oboseala celor 13-14 ore de călătorit când am coborât și ne îndreptăm către controlul pașapoartelor. Am ajuns toți 5 la ghișeu (mamica + bebe, soț, mama și soacra), iar după verificarea actelor, eu și mama mea am fost invitate sa-l urmam pe agentul de la vama, fără mai multe detalii. Am ajuns intr-o încăpere cu mai mulți romani (unii de pe zborul nostru Lufthansa, alții de pe cel de Air France) unde ni s-a cerut sa completam o fisa cu datele noastre și scopul călătoriei. Erau semne ca nu avem voie cu telefoane mobile și ceilalți romani ne-a spus ca ni le vor confisca daca le folosim. Si de aici lucrurile au început sa ia o întorsătură ciudata. Autoritățile locale nu vorbeau cu noi, singurele frânturi de informații pe care le-am avut au fost „avem o alerta pe numele vostru, sigur ati facut voi ceva” „nu știm ce, trebuie sa vedeți cu consulatul roman”. În timpul acesta eu aveam copilul în brate, obosit după atâta drum... am cerut sa-l schimb și aceasta a fost singura data când l-am văzut pe tatăl copilului, pentru fix câteva secunde, cât mi-a dat geanta cu scutece și cred ca tot atunci au luat si pașaportul copilului. La toaleta am mers însoțită pentru a schimba bebelusul, iar atunci agenta care m-a însoțit mi-a spus ca ne vor trimite înapoi. Îmi era greu sa cred. Și totuși nu primeam nicio informație. Dupa un timp ne-am mutat și incuiat intr-o alta încăpere, un fel de sala de așteptare cu câteva saltele sprijinite de pereti și toalete într-un capăt.
Era in jurul orei 19 (si trecuseră vreo 3 ore de cand am aterizat) când au venit vreo 10 agenți vamali cu pașapoartele noastre și au început sa ne scoată pe rand în grupuri mici. Noi am fost în ultimul grup, ni s-a cerut sa-i urmam fără alte explicații nici acum. Am întrebat unde mergem si nici nu-mi răspundeau. Am ajuns pe un culoar care ducea spre avion și atunci am înțeles ca ne vor forță sa urcam în avion înapoi. În momentul acela am cerut sa vina și tatăl copilului pentru ca eu nu aveam nici mancarea pentru bebe, nici chei de la casa, cum puteam sa plec fără nimic. M-au amenințat de mai multe ori ca dacă nu urc în avion voi ajunge la închisoare, ca sunt obligata sa plec. Soțul meu nu mai putea luat bilet, nu putea ajunge la mine in niciun fel, nici la telefon nu ma lăsau sa termin conversația unde îl anuntam ca suntem deportați sau riscam sa ajungem în închisoare. M-au amenințat încă o data „închisoarea nu este un loc pentru o mama cu copil” „esti pe teritoriul nostru și autoritățile iti pot lua copilul în situația asta”. Va las sa va imaginați ce poate sa fie în mintea și în sufletul cuiva care trece prin toate astea, fără sa știe DE CE. Și sa vadă ca este și filmat și pozat de agenții respectivi pentrucare disperarea noastră a fost distracția lor de sâmbătă seara.. Am decis sa urcam, dar nici atunci nu voiau sa ne dea pașapoartele, a trebuit sa fim în pragul avionului pentru a le recupera.
Am ajuns în avion speriata, neștiind ce voi face mai departe : unde vom merge pentru ca biletele noastre erau către Frankfurt și ne lipsea și cel către Paris (de unde plecasem), cu ce îmi voi hrăni copilul pentru ca nu aveam deloc mancare pentru bebe și unde vom sta sau cum vom intra neavand chei....
Nu reușeam sa dorm, imi venea în minte tot ce s-a întâmplat, incercam sa înțeleg sau sa gasesc o explicație logica. Nu am fost singurii în situația asta, ci o parte din romanii de pe fiecare zbor din ziua respectiva, inclusiv ceilalți 6 prieteni cu care ne-am plănuit călătoria si care au ajuns după noi cu BA. Dar care a fost motivul nu știm... și de ce au separtat familiile? De ce soțul meu a intrat și noi nu, din moment ce eram o familie si aveam aceeași rezervare? (Teoretic și copilul putea rămâne și chiar separat de mine daca nu se întâmplă să fie atașat în sistem). Iar sotul meu nu a fost în niciun moment informat de autoritățile mexicane de ce urmează sa se întâmple sau s-a întâmplat cu noi, familia lui.
Pe zborul de întoarcere cei de la compania aeriana s-au purtat foarte frumos, ne-au găsit ceva de mâncare pentru bebe, ne-au îndrumat cum sa facem rost de cărțile de îmbarcare pentru Paris odată ajunși în aeroportul din Frankfurt. Am avut dificultăți sa le recuperam pentru ca în sistem copilul apărea ca se va întoarce cu zborul pe pe 1, alături de tata, dar fizic era cu mine.
La aterizare am fost așteptate de politie, iar după ce au verificat ne-au confirmat ca totul este ok la ei și am putut pleca.
Trec peste detaliile despre cum am spart usa, va las doar cu imaginea unei mame prăbușite pe podeaua casei, ușurată ca si-a adus bebelușul acasă", a scris Georgiana Năstase, pe contul său de socializare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
